Rick McGarrey – Tango and Chaos
Iepurele Alb îşi puse ochelarii. “De unde să încep Majestate” întrebă el.
“Începe cu începutul” spuse regele grav “şi continuă până ajungi la final, atunci te opreşti”.
Lewis Caroll – Aventurile lui Alice în ţara minunilor
Muzicienii spun că sunt trei stadii pentru a ajunge să cânţi jazz. Întâi trebuie să înveţi totul despre instrumentul tău. După aceea trebuie să înveţi totul despre muzică. Iar în final, trebuie să uiţi totul şi să înveţi să cânţi.
Dacă ai citit până aici, (este începutul capitolului 6 de pe tangoandchaos.org n.tr), probabil ştii că nu apreciez prea mult modul în care este predat tangoul în zilele noastre. Majoritatea cursurilor constau în memorarea paşilor unui profesor local cu o slabă pregătire privind bazele tangoului sau muzica. Şi workshopurile ţinute de celebrităţi călătoare ale tangoului sunt de obicei la fel de slabe. Foarte puţini dintre ei sunt respectaţi sau măcar cunoscuţi la milonga (în Buenos Aires n.tr.). Ei îşi fac reclamă cu spectacole coregrafice şi predau ceea ce dansează. Învăţarea tangoului în acest mod este o reţetă a dezastrului atât pentru elev cât şi pentru comunitatea unde el sau ea dansează. Umplu milongile locale cu dansatori nerăbdători să arate figurile acrobatice culese la cursuri şi alungă dansatorii serioşi. Şi mai rău, umbreşte puterea şi frumuseţea tangoului argentinian ingropandu-l sub un strat de de rahat pretenţios… Oops. Scuze. (Alej m-a avertizat când am băut a treia cafea irlandeză)
Adevărul este că învăţarea tangoului presupune muncă. Nu există scurtături. La fel ca în jazz trebuie să înveţi totul despre instrumentul tău… şi asta ia timp. Poate lua ani de înghesuială pe podelele aglomerate ale milongilor pentru a obţine modul centrat şi relaxat de a te mişca necesar pentru a te exprima în tango şi probabil o viaţă întreagă pentru a absorbi şi înţelege muzica. Dar un elev hotărât şi dedicat, care se focalizează pe ceea ce trebuie, poate obţine totuşi un nivel înalt de competenţă fără a se muta la Buenos Aires. Este necesară o dragoste adevărată pentru tangourile Epocii de Aur şi dragoste de a învăţa – dar este posibil.
Pentru că am fost suficient de norocos încât să petrec aşa de mult timp dansând în Buenos Aires, cred că sunt calificat să discut primele două faze ale învăţării jazzului despre care vorbesc muzicienii. Am explorat deja puţin muzica în capitolul 4, şi acum vom începe să ne uităm mai de aproape la “instrumentul” nostru. Vom folosi cuvinte, muzică, pictură şi de asemenea, video, pentru o înţelegere mai bună a ceea ce e necesar pentru a transforma corpul într-un instrument eficient de dansat tango.
În ceea ce priveşte stadiul final despre care vorbesc muzicienii de jazz – revelaţia finală de a renunţa la tot şi a începe să cânţi, nu aş îndrăzni să dau vreun sfat. Ce vom face în acest capitol va fi să explicăm şi să demonstrăm unele instrumente practice de exprimare a muzicii şi de asemenea, să subliniem câteva moduri în care cei mai buni milongueros folosesc muzica. Dar nu vom încerca să spunem nimănui cum să descopere entrega în tango. Aceasta este o călătorie pe care fiecare trebuie să o facă pe cont propriu.
„El tango te espera.” (“Tango te aşteaptă”)
-Anibal Troilo
Lasă un răspuns