[columns] [span6]
Volvamos a empezar
Hoy vuelvo por fin, otra vez a tu lado
Feliz como nunca con ansia de hogar
Los chicos ya saben que es lo que ha pasado
Y ahora hay un padre que pueden mostrar
Mira… mira que regalos compré para todos
Juguetes y ropas, también un licor
Y un velo de novia más lindo que el cielo
Pues se que la nena ya tiene un amor
Mira.. nuestros cachorros como ayer
Mira, como me abrazan otra vez
Quien sabe cuantas veces precisaron mi calor
Y en esta desnudez me habrán llamado con su llanto
Hoy tengo la dicha de mi hogar
Y se que vos sufriste más que yo
Venis, poné la mesa y esconde ese lagrimón
No llores, por vamos a empezar
Con sombras de cárcel lavé mi pecado
Si acaso cárcel los pudo lavar
Los jueces de mármol nunca comprendieron
Que a veces la vida te obliga matar
Mira.. nuestros cachorros como ayer
Mira, como me abrazan otra vez
Quien sabe cuantas veces precisaron mi calor
Y en esta desnudez me habrán llamado con su llanto
Hoy tengo la dicha de mi hogar
Y se que vos sufriste más que yo
Venis, poné la mesa y esconde ese lagrimón
No llores, por vamos a empezar
[/span6][span6]
O vom lua de la capăt
Astăzi mă întorc, în sfârșit, din nou lângă tine
Fericit ca niciodată, cu dor de casă.
Copiii știu deja ce s-a întâmplat
Și acum au un tată pe care îl pot arăta.
Uite… uite ce daruri am cumpărat pentru toți
Jucării și haine, de-asemenea un lichior
Și un voal de mireasă, mai frumos decât cerul
Căci știu că fetița are deja un iubit.
Uite … puii noștri.. ca ieri
Uite, cum mă îmbrățișează din nou
Cine știe de câte ori au avut nevoie de căldura mea
Și în această goliciune m-au chemat cu plânsul lor
Astăzi simt bucuria de a fi în casa mea
Și știu că tu ai suferit mai mult decât mine
Vino, pune masa și ascunde-ți lacrima
Nu plânge, căci o vom lua de la capăt.
Cu umbrele închisorii mi-am spălat păcatul
Dacă, oare, închisoarea l-a putut spăla
Judecătorii din marmură nu au înțeles niciodată
Că uneori viața te obligă să omori.
Uite … puii noștri.. ca ieri
Uite, cum mă îmbrățișează din nou
Cine știe de câte ori au avut nevoie de căldura mea
Și în această goliciune m-au chemat cu plânsul lor
Astăzi simt bucuria de a fi în casa mea
Și știu că tu ai suferit mai mult decât mine
Vino, pune masa și ascunde-ți lacrima
Nu plânge, căci o vom lua de la capăt.
[/span6][/columns]
Singura variantă muzicală pe care am găsit-o e cu Óscar Larroca și orchestra Alfredo de Angelis.. așa că pun patru dansuri. Mi se pare interesant cum, pe structura destul de simplă a melodiei, sunt faine și atât de diferite între ele. Îmi aduc aminte de o fotografă care, ajungând din întâplare la o milonga în aer liber, era frustrată că nu prinde un moment în care toată lumea să fie într-o „poză”, și m-a întrebat ceva de genul: voi nu aveți și voi o școală, să învățați niște pași, ceva să fie toată lumea la fel?
[columns] [span6]
[kad_youtube url=”https://www.youtube.com/watch?v=x5NZj1D1pUo” maxwidth=400 ]
[kad_youtube url=”https://www.youtube.com/watch?v=i3o_tR0X_4Q” maxwidth=400 ]
[/span6][span6]
[kad_youtube url=”https://www.youtube.com/watch?v=sdu9hJv4LnI” maxwidth=400 ]
[kad_youtube url=”https://www.youtube.com/watch?v=w9JfxIQNOjQ” maxwidth=400 ]
[/span6][/columns]
Lasă un răspuns