Îmbrăţişarea

Rick McGarrey – Tango and Chaos

Reguli de bază

Limitele tangoului salon

În acest capitol vom discuta despre unele tehnici specifice necesare pentru a dansa tango. Dar în primul rând, să definim mai precis, pe scurt, despre ce vom discuta.

Tango este divizat în două părţi – tango pentru scenă şi tango social.

Tango social este numit uneori tango milonguero, ceea ce înseamnă tango pentru milonga sau tango salon, adică tango pentru salonul de dans – dar este acelaşi lucru.

Tango pentru scenă este numit tango escenario sau tango fantasia în Argentina, deşi în zilele noastre este de asemenea cunoscut cu diverse etichete precum tango nuevo sau tango alternativo.

Cele două tipuri de tango sunt diferite în mai multe sensuri. Deoarece mulţi instructori de tango le amestecă este foarte important să înţelegem diferenţele – aşa că hai să aruncăm privirea la un scurt video ce le ilustrează:

 Diferenţele de bază între tango de scenă şi tango social sunt clare. Clipul începe cu Miguel Balbi şi partenera sa urmat de Albert Dassieu cu Elba Biscay. Toţi sunt milongueros. După aceea Gustavo Naveira şi partenera lui Giselle demonstreaza tango pentru scenă. Poţi vedea imediat cum îşi mişcă picioarele, cum îşi plimbă mâna stângă, mai mult decât milongueros. El şi Giselle de asemenea se separă, fac balansuri mari cu picioarele şi pozează. Spre deosebire de milongueros ei se mişcă şi dansează separat unul faţă de celălalt. Este un mod mult mai activ din punct de vedere fizic şi mai demonstrativ de a dansa deoarece este destinat distrării audienţei: tango pentru scenă.

Miguel Balbi dansează tango salon. El este apropiat de partenera sa, menţine picioarele pe podea, mâna sa stânga stă nemişcată. Menţine o postura verticală fără multe flexări ale picioarelor, şi arată aşa de liniştit şi relaxat în timp ce dansează încât ar putea servi un mate în acelaşi timp. Mişcările sale sunt predictibile astfel încât nu ar putea să deranjeze pe cineva care dansează în apropierea lui. Acesta este tangoul despre care vom discuta în acest capitol: tango pentru a fi dansat în salonul de dans. Tango milonguero… tango social.

[Ceilalţi doi milongueros care dansează sunt Jorge Uzunian dansând cu Haide, care vine pe dreapta după Alberto şi Elba şi de asemenea, fratele lui Haide, Oscar Hector din Glorias Argentinas, cu Teresita Brandon, care apar la final]

Design inteligent vs. evoluţie

Sunt destul de uşor de văzut diferenţele între tango de scenă şi cel social doar urmărind persoanele care dansează. Dar, dacă priveşti dincolo de suprafaţă, vei descoperi şi alte diferenţe. Tango pentru scenă este rezultatul unei planificări conştiente. Este compus în principal din figuri şi paşi care au fost intenţionat proiectate pentru a distra alte persoane. Tango social, pe de altă parte, este rezultatul selecţiei naturale. Precum organismele existente în natură, tango social a fost format şi perfecţionat peste ani de mediul înconjurător. Tango social şi milonga sunt lipsite de sens unul fără celălalt.

Maeştrii Suzuki y Pepito Avellaneda (stânga), şi dansatori de scenă.

Există de asemenea şi o diferenţă de filozofie între cele două tipuri de tango. Scopul tangoului social este de a interpreta muzica de tango Golden Age la o milonga. Şi, deşi unora dintre noi poate ne place să privim, nu este un scop în sine distrarea persoanelor care stau în jurul pistei de dans. Probabil am bătut apa în piuă suficient cu asta dar cred că majoritatea problemelor legate de tangoul în afara Buenos Aires-ului provin din inabilitatea (sau lipsa de dorinţă) de a înţelege cu adevărat diferenţele. Şi este aproape sigur că, dacă ai luat cursuri de tango cu oricine în afara câtorva profesori care ştiu într-adevăr cum se dansează în cluburi (cunosc… toţi spun că ştiu… dar marea majoritate nu ştie), atunci este aproape sigur că ai fost expus la foarte mult tango care nu a fost niciodată destinat dansului la milonga.

Ce stil este mai elegant? Sunt sigur că cele mai multe persoane vor spune “tango pentru scenă”. Ceea ce este de înţeles deoarece precum bijuteriile, sau un Rolls Royce, este proiectat să arate strălucitor şi elegant. Asta este ideea. Dar există şi alte tipuri de frumuseţe. De exemplu există frumuseţe şi elegantă în soluţia unei probleme, frumuseţea unei bune coborâri pe schiuri sau frumuseţea siajului unei ambarcaţiuni. Aşa că hai să privim tangoul social ca soluţia unei probleme – o problemă de inginerie pusă de mediul de la milonga.

Geometria îmbrăţişării

Doi oameni care dansează la o milonga întâmpină numeroase provocări. Ei trebuie să fie capabili să danseze confortabil în apropierea altor dansatori, într-un spaţiu limitat care îşi modifică în mod constant forma şi dimensiunile. Mai mult, ei trebuie să folosească două părţi diferite ale corpului pentru a exprima muzica. Picioarele exprimă cadenţa muzicii prin paşii în ritmul muzicii, în timp ce partea superioară a corpului exprimă sentimentul melodic – de obicei prin deplasarea pe suprafaţa de dans sau rotiri. În sfârşit, un partener are sarcina de a se mişca pe muzică şi de a conduce în timp ce sarcina celuilat partener este de a urma uşor şi eficient (iar ocazional de a ajuta la navigare). Aceasta este până la urmă o problema inginerească – şi cea mai bună soluţie biomecanică este îmbrăţişarea de tango modernă.

La milonga din zilele noastre, cuplurile se îmbrăţişează de obicei faţă în faţă, cu părţile superioare ale corpurilor conectate la nivelul pieptului, şi picioarele depărtate suficient pentru a lăsa spaţiu de păşit:

Tango ca soluţie la o problemă de inginerie: Pentru a înţelege structura tangoului social trebuie să ne uităm la forma lui. (Maeştrii Teresa y Fino)

Îmbrăţişarea de tango modernă oferă soluţii la numeroase probleme. Îmbrăţişând cu partea superioară a corpului şi fiind conectate la nivelul pieptului, femeile simt imediat direcţia mişcării corpului liderului şi de asemenea, pot simţi ritmul paşilor lui. Atât timp cât doar părţile superioare ale corpurilor sunt conectate, picioarele şi părţile inferioare ale corpurilor sunt libere să exprime ritmul muzicii.

Tango social este făcut în realitate din trei dansuri diferite. Bărbatul dansează o combinaţie de ritmuri cu picioarele sale, în timp ce conduce o combinaţie diferită de ritmuri pentru picioarele partenerei. În plus, el foloseşte partea superioară a corpului pentru a exprima melodia. În timp ce picioarele fiecărui partener dansează ritmuri diferite, emoţia melodică este exprimată împreună, de părţile superioare ale corpurilor ambilor parteneri. Vom discuta asta detaliat mai taziu, dar deocamdată să spunem doar că este o sarcină formidabilă. A fi capabil să execuţi toate aceste trei dansuri diferite bine – şi simultan – într-o milonga aglomerată este o sarcină grea. Necesită tehnică foarte solidă.

Lăţimea deschiderii formei de A a îmbrăţişării oferă fiecărui partener spaţiu pentru a paşi independent, atât în interiorul cât şi în exteriorul îmbrăţişării. Iar conexiunea apropiată în partea superioară a corpurilor permite bărbatului să transmită subtilităţile diferitelor ritmuri. În plus, permite un al treilea canal de comunicare a melodiei. Un cuplu desăvârşit poate face toate acestea confortabil şi creativ într-un spaţiu surprinzător de mic.

Desigur, indiferent dacă spaţiul este mare sau mic, nimic nu rămâne static la milonga. Spaţiul disponibil se schimbă şi se deplasează continuu, aşa că un bun dansator trebuie să se deplaseze cu el. Forma de A a îmbrăţişării crează o structura biomecanică solidă care permite corpului bărbatului să deplaseze eficient partenera pe măsură ce păşeşte. Permite şi partenerei să stabilească rapid şi confortabil lungimea fiecărui pas pe care îl face – şi ca orice sistem bine proiectat, părţile sunt solide şi interschimbabile. Fiecare dansator poate schimba partenerii şi muzica fără a pierde capacitatea de a comunica şi a se mişca eficient.

Dar există un avertisment important: Această îmbrăţişare nu funcţionează bine fără o postură bună! Posturile deficiente împiedică o comunicare clară între parteneri şi limitează capacitatea cuplului de a se deplasa cu uşurinţă în spaţiul de dans. Şi este de asemenea contagioasă. Postura deficientă a unui partener poate fi inconfortabilă pentru ambii. Aşa că articolul următor va fi despre postură.

[Notă despre terminologie: folosim aici termenul “îmbrăţişare în formă de A”, dar uneori se foloseşte cuvântul apilado. Este un bun cuvânt descriptiv deoarece, în acest caz, înseamnă “sprijinire” – modul în care ai putea să aşezi scaunele rabatabile strânse, unul sprijinit de celălalt. Problema este că adeseori cuvântul este folosit greşit. Precum tango milonguero, unele persoane presupun că apilado se referă la un stil specific de tango. Nu este aşa. Sunt doar două stiluri de tango, social şi pentru scenă. Nu există stiluri diferite apilado sau milonguero cum nu există stiluri diferite de ocho sau giro. Apilado se referă doar la un element al tipului de tango dansat la milonga şi majoritatea dansatorilor buni îl foloseşte într-o anumită măsură. În tango pentru scenă, unde spaţiul şi coregrafia elimină necesitatea mobilităţii rapide şi comunicării spontane, dansatorii se pot de asemenea apleca unul spre celălalt – uneori într-un mod foarte exagerat – dar se face doar pentru motive decorative. În schimb, la milonga, este soluţia unei probleme biomecanice.]