De ce dansul tău nu arată bine deşi ai practicat foarte mult

Veronica Toumanova – Articol original

Odată, la un curs, o fată m-a întrebat: “Cum să dansez frumos?” Mi-ar fi fost mai uşor să-i spun, pe loc, cum să fie fericită sau care este sensul vieţii. Frumuseţea în dans este o problema complexă, cu multe aspecte şi e dificil de exprimat în câteva propoziţii. Deci, cum poţi dansa frumos? Şi ce ESTE frumuseţea?

Percepţia noastră despre frumuseţe este în acelaşi timp universală şi foarte subiectivă. Pe de o parte oamenii de ştiinţă au demonstrat că există anumite modele vizuale şi auditive pe care inconştient le considerăm frumoase. Se pare că am venit pe lume cu radarul pentru frumuseţe reglat pentru anumite semnale. Cercetătorii sugerează că o experienţă estetică plăcută este declanşată de modele ce se află în structura universului, cum ar fi raportul de aur, şi de asemenea, reacţiile noastre emoţionale la frumuseţe sunt reacţii la ceva care este fundamental ADEVĂRAT pentru noi. Pe de altă parte, experienţa estetică variază mult de la o persoană la alta. Nu ştim de ce o anumită formă de artă impresionează o persoană mai mult decât pe alta dar ştim că gustul nostru pentru lucruri frumoase este influenţat şi format de experienţele noastre precedente, de educaţia şi de personalitatea noastră. De aceea, uneori, îţi displace foarte mult un dansator pe care toţi cei din jurul tău îl adoră.

Poţi argumenta despre frumuseţe la infinit, totuşi fiecare va rămâne la opinia sa. De ce se întâmplă asta? Deoarece frumuseţea nu este ceva ce gândim, este ceva ce SIMŢIM. Lucrurile care ni se par frumoase sunt cele care rezonează direct, după cum argumentează oamenii de ştiinţă (*), cu cele mai profunde senzaţii ale sinelui. Noţiunile noastre interne despre frumuseţe se schimbă în timp datorită activităţilor noastre. Pentru că o asemenea noţiune să se schimbe trebuie să avem o schimbare emoţională internă. Nu poţi să faci să-ţi placă ceva doar spunând: “asta trebuie să fie frumos, toată lumea spune aşa” dar o asemenea schimbare în percepţie se petrece în timp. Ca începător, probabil ai considerat că anumite tangouri sună plicticos şi naiv dar acum te ating emoţional. Dansul contemporan de exemplu, poate la o primă vedere să pară străin şi neinteligibil dar, cu cât te uiţi mai mult şi înveţi despre el, cu atât dezvolţi un răspuns emoţional, până când anumite coregrafii îţi ating direct “simţul frumuseţii” .

Contextul în care considerăm anumite lucruri frumoase este definit de cumulul de preferinţe a unei anumite audienţe, la un anumit moment în timp. Ceea ce consideram frumos în tango acum zece ani ni se pare mai puţin frumos acum. Tangoul evoluează, la fel şi ideile noastre, colectiv. Dacă nu ar fi aşa nu am fi capabili să ţinem competiţii de tango şi nici măcar să predăm dansul. Aceste preferinţe colective spun practic unui nou venit: “Asta este ceea ce place majorităţii oamenilor în zilele noastre. Este OK să îţi placă.”

Totuşi, adesea tangoul este un caz special. Este unul dintre rarele dansuri în care modul cum este simţit dansul tău de către partener e mult mai important decât felul în care arată dansul tău. De aceea nu trebuie să dansezi frumos pentru a oferi unei alte persoane o experienţă împlinitoare. Poate suna ca un paradox când e vorba despre dans dar să ne aducem aminte că tangoul este similar unei conversaţii. Poţi avea multe lucruri interesante de spus, poţi crea o conexiune caldă şi autentică, să fii muzical, amuzant, reactiv şi un ascultător excelent. Şi poţi fi toate acestea PLUS exprimarea ideilor tale cu stil. A dansa frumos este o abilitate, ceva ce trebuie exersat aşa cum ar trebui să exersezi abilităţile retorice pentru a vorbi în public. De obicei doar dansatorii profesionişti merg aşa de departe şi de aceea te uiţi la filmele lor, nu la cele ale oricui.

Deşi apreciem cel mai mult cum se simte, credem totuşi că o persoană care dansează frumos va fi un partener minunat de dans pentru noi. Motivul este că persoanele care dansează fumos sunt de obicei dansatori buni în toate sensurile. Estetica are rolul ei atât în alegerea cât şi în atragerea potenţialilor parteneri de dans. Face vreo diferenţă pentru partenerul tău dacă dansezi frumos sau nu? Desigur. O mâncare nu este doar o mâncare atunci când este gătită de un mare chef. O mişcare frumoasă are şi o minunată calitate cinetică. Dacă eşti un bun leader/follower şi de asemenea, te mişti frumos îi vei oferi partenerului o plăcere estetică foarte specială.

La un anumit punct al dezvoltării tale ai putea avea sentimentul că, în ciuda atâtor lecţii şi atâtor practici, dansul tău arată încă mediocru. A te vedea în videoclipuri sau în poze poate fi o experienţă traumatizantă dacă te compari cu alţi dansatori pe care îţi place să îi priveşti. Poţi spune că nu îţi pasă prea mult de estetica vizuală şi că te concentrezi pe modul de a oferi cele mai plăcute senzaţii, atât ţie cât şi partenerului tău. Asta este o strategie bună, care întotdeauna va da rezultate. Mediul social în tango presupune de cele mai multe ori comunicare, frumuseţea dansului nu este o necesitate strictă. Când mergi la o milonga vezi multe persoane care nu dansează deloc frumos şi totuşi se distrează de minune.

Dacă vrei să ai un dans frumos trebuie să fii conştient de trei factori principali care influenţează felul în care arată dansul tău.

Primul factor îl consider MODUL în care te mişti. Este modul în care corpul tău se mişcă în fiecare moment, ca rezultat al istoriei tale personale, a vieţii tale, a activităţilor tale şi a stării psihice. Corpul s-a dezvoltat pe parcursul vieţii asemeni unui copac, adaptându-se condiţiilor înconjurătoare. În Europa de Vest, de exemplu, majoritatea persoanelor din tango au un profil intelectual şi activităţile lor profesionale îi obligă să stea multe ore în faţa unui calculator. Asemenea stil de viaţă duce la tensiuni în zona umerilor, aplecarea înainte a capului, pelvis inflexibil şi picioare slabe – exact opusul a ceea ce este nevoie pentru dans.

Modul în care te mişti şi postura ta vor defini cât de uşoară sau cât de dificilă va fi pentru ţine învăţarea unui dans şi de asemenea, cum va arăta dansul tău. Mulţi cursanţi încep lecţiile de tango precum un creier pe două picioare. Vestea bună este că modul de a te mişca se schimbă atunci când activităţile se schimbă. Modul tău prezent de a te mişca influenţează modul de a dansa dar învăţarea unui nou dans va influenţa de asemenea, modul în care te mişti. Aceste schimbări, în special cele posturale, sunt lente dar posibile.

Un corp care se mişcă frumos este tonifiat natural, se menţine în poziţie verticală fără efort, găseşte uşor echilibrul, postura şi mersul său sunt anatomic eficiente, mişcările sale sunt fluente şi armonioase. Un asemenea corp este înalt reactiv, adecvat spontan în reacţiile sale şi relaxat total, asta însemnând că este lipsit de tensiuni. Tensiunea este opusul mişcării şi în consecinţă, inamicul dansului. Dacă o parte a corpului tău se află într-o poziţie tensionată în timpul dansului va ruina impresia vizuală, indiferent câtă măiestrie a paşilor ai.

Unii oameni par să fie mai natural în contact cu corpurile lor decât alţii, mai conştienţi de părţile corpului lor şi de senzaţiile musculare subtile. Ca în cazul “dansatorilor naturali” despre care am scris în articolul despre muzicalitate, poţi identifica cu uşurinţă asemenea persoane în mulţime. Vei observa atitudinea lor corporală relaxată şi o armonie clară a mişcărilor. Modurile în care ei se mişcă pot fi foarte diferite, de la senzual la elegant, la dominare puternică şi totuşi toţi au ceva în comun: mişcările lor nu au exces de tensiune. Nu poţi fi încordat şi să te mişti senzual. Nu poţi fi tensionat şi să dansezi elegant, sau să te joci, sau să te abandonezi când faci dragoste. Încordarea nu este doar opusul mişcării: este de asemenea, opusul plăcerii.

Modul de a te mişca este mai departe definit de starea ta psihologică, simţul sinelui ca o fiinţă umană distinctă. Cum a scris Alan Watts: “ Am descoperit că ego-ul este o cauză cronică şi obişnuită a tensiunii musculare”. Mare parte a tensiunii din muşchi noştrii este rezultatul anxietăţilor noastre legate de ego. Meditaţia mindfulness sau pur şi simplu a fi într-o dispoziţie fericită face corpul tău mult mai relaxat deoarece slăbesc tensiunile interioare pe care le asociezi inconştient cu cu senzaţia de “eu” şi ceea ce acest “eu” reprezintă. Când relaxezi controlul mental eliberezi o parte din tensiunea ta musculară. În dans este foarte important să fii capabil să eliberezi acest “eu” ermetic pentru a dansa cu adevăratul tău sine expansiv.

Senzitivitatea corporală este subdezvoltată la multe persoane datorită focusării de-a lungul vieţii pe procesarea şi producerea informaţiilor. Dar poate fi cultivată. Cu cât mai mult te mişti fiind conştient de modul în care o faci, cu atât vei perfecţiona modul în care te mişti şi cu cât te mişti mai bine, cu atât te vei simţi mai bine, fizic şi mental. Multe tehnici de educaţie corporală îţi permit să te schimbi într-un mod profund: Feldenkrais, Alexander, Rolfing, Yoga, Pilates, Gyrotonic, Qi Gong şi aşa mai departe. Tangoul reeducă de asemenea corpul tău dar tango este mai puţin eficient decât dansurile solo. Tango este un dans de comunicare în care prioritatea este acordată adaptării la partener şi la situaţie, nu dezvoltării unui corp mai arătos. Tango este mai mult o distracţie decât un antrenament, atât timp cât nu exersezi intensiv. Dacă doreşti schimbări structurale de durată ar trebui să lucrezi corpul în acelaşi timp cu tangoul.

Al doilea factor important în frumuseţe este CALITATEA MIŞCĂRII în sine. Indiferent de stil, sunt anumite criterii după care orice dans poate fi considerat frumos. Când practici adu-ţi aminte să lucrezi la aceste criterii şi vei descoperi curând o schimbare estetică evidentă.

O mişcare frumoasă este aceea care trasează linii cu sens în spaţiu. Asta înseamnă că fiecare mişcare are o anumită traiectorie stabilită, logică în cadrul întregului. Dans este ceea ce se întâmplă în timp ce trasezi aceste linii cu corpul tău şi se reduce la CUM le creezi. A face linii frumoase înseamnă să finalizezi complet traiectoria fiecărei mişcări. Chiar dacă mişcările tale încă nu arată deosebit, simpla finalizare a fiecăreia dintre ele va face dansul tău să arate mai frumos. Această plenitudine este de asemenea, parte din muzicalitatea inerentă a fiecărei mişcări. Un muzician nu va sări sau scurta niciodată o notă, pentru că ar ruina imediat armonia. O mişcare incompletă nu este nici frumoasă nici muzicală.

De asemenea, o persoană care dansează frumos păstrează energia sa în mişcare. Asta nu înseamnă să te mişti vizibil tot timpul dar chiar şi atunci când stai nemişcat ar trebui să “continui să vibrezi”, cum mi-a spus unul dintre profesorii mei de balet: “Poţi deosebi întotdeauna un dansator care vibrează de unul care doar stă acolo.” Precum muzicienii: chiar şi în timpul tăcerii, atât timp cât tăcerea face parte din piesa muzicală, un muzician va păstra energia lui în mişcare, în extindere, vibrând interior. Energia se mişcă în valuri, comprimându-se şi relaxându-se, încărcând şi eliberând, o mişcare pe care o găseşti în orice: respiraţie, muşchi, bandoneon, viaţă.

Şi astfel, o mişcare frumoasă apare ca lipsită de efort. Asta înseamnă că este cheltuită exact cantitatea necesară de energie şi la asta trebuie să participe întregul tău corp. În tango, de exemplu, asta înseamnă să îţi menţii echilibrul pe un picior în timp ce celălalt picior trasează o linie pe podea. Mişcarea piciorului liber poate fi făcută fără efort dacă restul corpului lucrează pentru a se menţine în echilibru. Pentru a face orice mişcare fără efort trebuie să îţi dezvolţi puterea musculară necesară şi să înveţi să fii echilibrat în orice moment, astfel încât corpul tău să nu fie tras şi tensionat de către atracţia gravitaţională. Dansul frumos arată ca un zbor, nu că mutatul unor mobile. Dă-le timp muşchilor tăi să se întărească şi sistemului tău nervos să se reconfigureze pentru un control mai bun a ceea ce faci.

Tango este compus din două abilităţi (comunicare + tehnică individuală) şi frumuseţea vizuală este parte a abilităţilor tale tehnice. Când eşti descurajat, adu-ţi aminte că estetica nu se întâmplă pur şi simplu, ci trebuie antrenată. Un dans frumos trebuie re-creat din nou şi din nou de fiecare dată când dansezi. Unui adult care nu a dansat niciodată înainte îi va fi mai greu să înveţe cum să danseze frumos decât să înveţe cum să conducă sau să urmeze. În viaţa de zi cu zi ne conducem sau urmăm fizic unii pe alţii mai des decât suntem conştienţi, aşa că aceste reflexe sunt deja bine dezvoltate, în timp ce a te mişca frumos nu este. Va trebui să practici de unul singur şi vei avea nevoie de bune exemple vizuale. Chiar dacă eşti o persoană orientată spre vizual, vei avea nevoie de o EXPLICAŢIE EXPERTĂ DETALIATĂ a biomecanicii din spatele acelei mişcări. Nu poţi dansa frumos dacă mişcarea nu este bine înţeleasă şi simţită în interiorul corpului tău. Pentru a practica vei avea nevoie de o oglindă (plus o cameră video) şi să îţi reaminteşti de fiecare dată că modul în care simţi dansul tău NU este modul în care dansul tău arată în realitate.

Exact cum în artele vizuale vopseaua trebuie să devină culoare, în dans “a face” trebuie să devină “a fi”. Asta ne conduce la următorul factor: PREZENŢA ta. Poţi spune întotdeauna când un dansator munceşte din greu, stresându-se în legătură cu rezultatul, executând ceva de rutină sau când el sau ea dansează cu adevărat. “A deveni” dans este ceea ce urmăreşti în cele din urmă şi asta înseamnă să fii prezent total în ceea ce face corpul tău, în acelaşi timp cu a fi dansator şi a lăsa dansul să se petreacă prin tine. Pentru asta va trebui să concentrezi întreaga ta atenţie pe aici şi acum, să te abandonezi complet şi conştient dansului. Dacă faci asta, un lucru ciudat şi minunat se va întâmpla: oamenii vor considera dansul tău frumos, deşi poate fi departe de standardele de frumuseţe. Vei fi tu însuţi, deschis şi autentic iar această vulnerabilitate, acest adevăr al experienţei umane nu va eşua să intre în rezonanţă cu cel mai profund sentiment de sine al fiecăruia dintre noi.

(*) – http://journal.frontiersin.org/article/10.3389/fnins.2013.00258/full

.