Eficienţa

Rick McGarrey – Tango and Chaos

“Dacă ai de gând să dansezi tango îndreaptă-ţi spatele şi păşeşte cu încredere”

– singurul sfat despre tango dat lui Jorge şi Danny de către tatăl lor

El Gallego (Jorge Garcia) este unul dintre dansatorii de tango cei mai eleganţi din Buenos Aires. La fel ca fratele său Dany Garcia (“El Flaco”), este mereu în echilibru perfect, chiar şi atunci când picioarele lui se mişcă atât de repede încât nu le vezi. El boxează şi aleargă în fiecare zi şi mulţi ani a fost bodyguardul lui Osvaldo Pugliese. Pugliese a fost hărţuit de către guvern datorită convingerilor sale comuniste şi periodic era aruncat în închisoare dar orchestra lui continua să cânte cu un scaun gol în locul lui Pugliese. Desigur, Jorge rămânea fără serviciu până la ieşirea lui din închisoare. (Jorge a fost împreună cu el la faimoasa întîlnire din 1974, în Casa Rosada când Peron i-a strâns mâna lui Pugliese şi i-a cerut scuze pentru tratamentul primit din partea guvernului)

Prin relaxarea muşchilor care nu sunt necesari în acel moment un dansator de tango poate crea o mişcare puternică şi eficientă.

Deoarece mişcările corporale necesită energie musculară, orice dansator (sau sportiv) care poate elimina surplusul de tensiune musculară se va mişca mult mai eficient. Într-un sens, învăţarea fizică este un proces de eliminare a mişcărilor inutile. Experţii învaţă cum să relaxeze părţile corpului neutilizate şi să-şi pună întreaga energie şi concentrare doar în muşchii necesari. Asta se întâmplă unora în mod natural dar ia totuşi timp şi practică. Exact ca un bun balans la golf, cel mai bun tango este relaxat, eficient şi puternic. Muşchii care nu sunt necesari se relaxează pentru a elibera putere şi precizie. Priveşte la următoarea imagine:

El Gallego pune întreaga sa energie în muzică. Se mişcă cu pieptul spre înainte, precum un atlet care accelerează. Dar observă bărbatul din planul secund. El cheltuie extra energie inclinandu-se din talie şi ţinând mâna într-o poziţie nenaturală. Spatele şi umerii săi sunt încordaţi, centrul sau de echilibru este în spate şi se luptă în realitate cu propriul corp. În toate imaginile poţi vedea cum stilul eficient, cu pieptul înainte, transmite o marcă clară Alejandrei, ceea ce îi permite ei să se relaxeze şi să urmeze muzica. Femeia din planul secund probabil nu primeşte semnale clare de la partenerul ei şi va avea mult mai mult de furcă.

Când am început să dansez tango am descoperit că pot avea dureri în gleznă, deasupra labei piciorului, chiar şi în degetele de la picioare… locuri în care nici nu ştiam că există muşchi. Mai târziu am învăţat ceea ce ar fi trebuit să fie evident; încercam să mă mişc în modalităţi nenaturale. Picioarele, gleznele şi degetele sunt construite pentru a sta echilibrat şi a susţine corpul, nu pentru a ajuta trunchiul şi partea superioară a corpului la mişcările de tango nenaturale care sunt predate uneori la cursuri.

.