Veronica Toumanova – Articol original
Din când în când, câte un elev îmi spune în timpul unui curs: “Ştii, cineva cu care am dansat recent mi-a spus…” după care urmează un fel de feedback, critică sau sfat. Pentru followeri exemple care apar des sunt: “Eşti prea grea, fii mai uşoară”, “Nu eşti în echilibru, pune tocul jos”, “Opune mai multă rezistenţă în îmbrăţişare”. Pentru lideri poate fi “Nu conduci pe muzică”, “Ar trebui să conduci mai mult cu centrul”, “Fii mai macho” şi aşa mai departe. Elevii mei devin confuzi de la asemenea afirmaţii şi mă întreabă ce ar trebui să facă. Aud aceste lucruri mai mult de la femei, deoarece am mai mulţi elevi femei dar şi pentru că femeile bagă în seamă mai mult asemenea afirmaţii, lăsând criticile să le afecteze propria autoevaluare şi sunt mult mai dispuse la a discuta despre asta cu un profesor. Liderii preferă să nu vorbescă despre faptul că au fost criticaţi de către partenere atât timp cât problema nu este foarte urgentă.
Tango este un dans de cuplu şi trebuie să fii conştient despre cum este simţit dansul tău de către parteneri, la fel de mult cum se simte dansul lor pentru tine. Încă de la începuturile tangoului există credinţa că partenerii de dans sunt cele mai bune autorităţi care pot judeca dansul tău. Este în general adevărat, mai ales când este vorba despre “factorul uman”. Totuşi, şi asta poate veni ca o surpriză, când alt dansator îţi dă sfaturi, adesea sfatul ei sau lui este greşit.
Sunt trei unghiuri din care poţi analiza o mişcare: modul în care se simte, modul în care arată şi modul în care este executată în termeni de acţiuni. Când ceva dintre tine şi partenera ta nu funcţionează, devine evident în primul rând pentru că SIMŢI asta. Poţi califica ceea ce simţi ca “greşit” dacă ai experimentat deja ceva ce s-a simţit mai bine sau dacă “bunul simt al corpului tău” îţi spune că există prea mult disconfort (tensiune, forţă, dezechilibru, lipsă de muzicalitate, şamd). Funcţionează în acelaşi fel pentru mişcările tale proprii. Odată ce devii conştient că ceva se simte sau arată “greşit”, încerci să creezi o senzaţie sau o formă vizuală pe care o simţi “corect”. Când partenerul tău îţi spune că o anumită mişcare este inconfortabilă tu nu percepi încă acea mişcare ca “greşită” şi în consecinţă, nu ai idee despre cum ar trebui să se simtă. În acest caz ai nevoie de informaţii de la partenerul tău, de la propriile simţuri şi eventual de la un expert.
Când practici, treci constant printr-un proces ciclic de a înţelege cum acţiunile externe se traduc în senzaţii interne şi cum să modifici acţiunile pentru a crea senzaţii diferite. Evaluarea şi descrierea senzaţiilor interne este ceva ce majoritatea dintre noi o facem destul de bine iar dansul ne dezvoltă senzitivitatea la mişcări şi ne focalizează atenţia. Oricum, pentru a spune cum ar trebui să arate sau ar trebui să se simtă la modul ideal, precum şi ce acţiune externă conduce la o anumită senzatie, ai nevoie de mai mult decât simţurile. Îţi trebuie cunoastea biomecanicii mişcărilor de tango.
Imaginează-ţi că un chef de restaurant îţi prepară un fel de mâncare şi te întreabă ce crezi despre el. Ai putea spune “ Îmi pare prea puţin aromat”. Dacă el te întreabă după aceea “ Spune-mi cum aş putea să-l fac mai bun” şi tu nu ai nici un pic de experienţă la gătit ai putea spune “ Hei, tu eşti chef aici” sau să începi să speculezi. În tango găseşti de asemenea, aceste două aspecte: ABILITATEA de a face ceva şi EFECTUL pe care îl obţii. A mânca foarte des în restaurante bune te poate face în cele din urmă un critic de restaurante dar nu un expert în gătit. În acelaşi mod, a dansa foarte mult cu parteneri diferiţi nu te face expert în tehnica tangoului şi nici măcar în abilităţi ale rolului opus. Regretabil dar adevărat.
În consecinţă, este esenţial să înţelegi diferenţa între FEEDBACK şi SFAT. Feedback-ul descrie senzaţiile tale interne, efectul dansului partenerului asupra ta. Sfatul îi spune partenerului ce să facă. Trebuie să înţelegi că întotdeauna dansezi cu cineva cu rol opus şi în consecinţă, cu abilităţi diferite. Feedback-ul tău poate fi foarte precis dar atât timp cât nu eşti expert în tango şi în rolul partenerului, sfatul tău va fi probabil “pe lângă”.
Un profesor competent are suficiente cunoştinţe despre ambele roluri, deşi este mai specializat în unul dintre ele. Când faci un curs cu un profesor de rol opus accentul este adesea pe cum ar trebui să se simtă. Când faci un curs cu un profesor de acelaşi rol cu tine accentul este mai adesea pe ce să faci. Ambele moduri de a învăţa sunt foarte folositoare. Oricum este întotdeauna mai uşor să urmezi un sfat despre ce să faci decât să înţelegi cum să te mişti într-un mod care creează anumite senzaţii într-o altă persoană. De aceea a face cursuri cu profesor de rol opus devine uneori foarte confuzant atât timp cât profesorul nu te ajută cu partea “a face”.
Sunt patru niveluri la care poţi vorbi despre problemele dansului cu partenerul. Primul şi cel de bază este cel al PROBLEMEI: senzaţia internă care te face să te simţi inconfortabil. Pentru a identifica o problemă este de obicei suficient să îţi asculţi cu atenţie senzaţiile şi să le verbalizezi folosind propoziţii care încep cu “eu simt”. Oricum, dacă rămâi la nivel prea general, făcând afirmaţii precum cele pe care le-am menţionat la început, în scurt timp vei răni sentimentele partenerului sau vei crea o confuzie profundă. Dacă doreşti că feedback-ul tău să fie înţeles, acceptat şi pus în practică, fii PRECIS. Spune-i partenerului exact când, unde şi care sunt senzaţiile pe care le consideri problematice.
Al doilea este nivelul CAUZEI: ce face partenerul pentru a genera problema. Când un follower se simte scos de către lider în afara echilibrului, cauza poate fi orice de la postura ei până la nivelul de stres. De asemenea, e posibil ca el, în mod inconştient să o scoată din echilibru. Adesea o problemă a unuia dintre parteneri este rezultatul unei probleme la celălalt. Înainte de a semnala o problemă la partener fii pregătit să descoperi o seamă de probleme la tine însuţi.
Al treilea este nivelul SOLUŢIEI sau ce ar trebui să facă partenerul. De obicei soluţia urmează cauza. Cum uneori problema vine dintr-o altă problema, din altă parte, la fel şi soluţia poate fi găsită în cu totul altă parte. Mişcarea noastră este un proces complex în care sunt implicaţi numeroşi factori, toate părţile afectând întregul. Integrarea unei soluţii în mişcările tale ia întotdeauna timp.
Şi în sfârşit, este nivelul EFECTULUI dorit, sau senzaţia internă creată de mişcarea perfecţionată. Dacă eşti conştient de o problemă, ai putea avea deja o idee vagă despre efectul dorit. Dintre cele patru niveluri – problemă, cauză, soluţie şi efect – primul şi ultimul sunt identificate în termeni de senzaţii. Poţi vorbi despre ele fără a avea cunoştinţe extinse de tehnică, doar experienţa ta de dans. Oricum, pentru a identifica cauzele şi a oferi soluţii este esenţială o cunoaştere aprofundată a tehnicii. Dacă nu eşti un expert şi vrei să îţi perfecţionezi dansul exersând cu un partener, încercaţi să vorbiţi unul cu celălalt cât de mult posibil la nivelul problemei şi al efectului dorit. Nu fi tentat să tragi concluzii şi să oferi sfaturi. Mai degrabă experimentaţi cât de mult posibil împreună. În acest mod veţi păstra mai multe uşi deschise către descoperirea soluţiilor în timpul procesului. De asemenea, puteţi cere opinia unui expert.
Ce facem când alţi dansatori comentează dansul nostru? Nu încerca să faci imediat ceea ce ei sugerează. În primul rând întreabă-te: primesc feedback sau sfat. Dacă este feedack, încearcă să obţii informaţii precise despre problemă. Dacă nu obţii nimic mai precis, spune mulţumesc şi mergi mai departe. Dacă primeşti un sfat întreabă-te: are această persoană suficiente cunoştinţe despre rolul meu şi în general despre tehnica de tango pentru a-mi da un sfat corect? Dacă răspunsul este nu, roagă persoana să îţi dea mai bine feedback, să descrie ce simte fără să sară la concluzii. Dacă asculţi orbeşte un sfat greşit ai putea sfârşi cu obiceiuri de mişcare greşite care vor fi dificil de corectat mai târziu. Dezvoltarea de obiceiuri de mişcare noi este precum refacerea instalaţiei electrice din casa ta – aduce modificări sistemului tău nervos. Nu o face fără o analiză atentă.
.
Lasă un răspuns