Dacă aş spune că pentru cei care au apucat să guste plăcerea tangoului, acest dans a devenit un fel de narcotic, care îţi cere mai devreme sau mai târziu să te întorci la el, probabil că ar părea o afirmaţie mult prea îndrăzneaţă. Cei care dansează însă de ceva vreme ştiu că am dreptate. Ne întoarcem mereu la acest dans căutând, în realitate, să exprimăm aspecte rămase uitate ori ascunse în fiinţa noastră şi care îşi cer dreptul de a fi: nevoia de apropiere, de a dărui, de a exprima prin dans muzica şi de a da expresie pasiunii tot mai frecvent mascate în zilele noastre de un aer rigid şi impenetrabil. Eu cred că, în esenţa lui, dansul este una dintre formele primare, originare de exprimare a fiinţei umane.
De aceea, odată prinşi sub puterea acestui dans, îl căutăm tot mai mult. Dar această căutare este, cel puţin la început, dificilă, frustrantă, întrucât, pentru a-ţi oferi plăcerea dansului, tangoul cere o oarecare măiestrie. Mai mult, aproape oriunde ai merge, numărul dansatoarelor este mai mare decât al dansatorilor. Ce şanse ai atunci să dansezi?
Am mers de multe ori la milonga şi am constatat că sunt multe doamne care stau pe margine o seară întreagă fără să danseze măcar o dată. Desigur, justificări sunt: chiar dacă nu ne place să credem, bărbaţii aleg prima oară vizual şi apoi raţional. M-a uimit să descopăr dintr-un interviu cu Sebastian Arce că el îşi alege partenera după criterii de eleganţă şi frumuseţe şi mai puţin după nivelul de dans. Este adevărat însă că el are destulă măiestrie să facă şi o păpuşă de cauciuc să danseze tango. Totuşi…criteriile, în mare parte, cam astea sunt.
Cu toate astea, ar fi o greşeală să afirmăm că doamnele nu dansează pentru că nu mai sunt la prima tinereţe sau nu sunt cele mai atrăgătoare –deşi eu nu am văzut femeie care să danseze tango şi să nu îmi pară fascinantă. După ce îşi va fi satisfăcut instinctul de a ţine în braţe o femeie frumoasă, un domn va căuta totuşi şi plăcerea unui dans bun, iar în acest moment calitatea dansului devine importantă. Fireşte, standardul unei dansatoare bune diferă de la partener la partener. Pentru unii este suficient ca femeia să se poată ţină pe picioare şi să nu fie dificil de condus, pentru alţii contează îmbrăţişarea, muzicalitatea, eleganţa, axa şi alte aspecte. De aceea, sfatul meu pentru doamne este ca niciodată să nu se oprească din a-şi perfecţiona tehnica pentru că, pe măsură ce vor avansa în măiestria dansului lor, vor avea plăcerea să danseze cu dansatori din ce în ce mai buni. Poate că este timpul să amintesc şi faptul că dansatorii cu adevărat buni sunt exigenţi în alegerea partenerelor de dans şi nu pun pe primul loc aspectul fizic, ci calitatea dansului. Dacă le au însă pe amândouă, cu atât mai bine.
Ce le rămâne doamnelor de făcut prin urmare? Pentru început, când au puţină experienţă în dans, cred că o anumită grijă pentru înfăţişare, un zâmbet şi o atitudine sociabilă le sporeşte şansa de a dansa. Nu trebuie să fim frumoase ca nişte fotomodele pentru a plăcea celor din jurul nostru. Şarmul se naşte dintr-o serie de mici detalii.
Ceea ce în mod evident nu ajută este ne lăsăm timiditatea să ne copleşească şi să avem o atitudine închisă. Cum aş putea descrie o astfel de atitudine? Este acea postură serioasă, de observator care nu vrea să se implice şi nu transmite vizual nici un semnal. Din contră: zâmbiţi şi stabiliţi contact vizual cu cei din jurul vostru!
Al doilea pas este acela al perfecţionării continue. Ne dăm seama că am evoluat într-o bună zi când suntem invitate la dans de domni care până atunci ne-au ignorat pentru că dovedeam prea multă stângăcie, dar acum ne apreciază dansul.
Al treilea pas şi cel mai important este cel din momentul de cabeceo[1], respectiv al invitaţiei vizuale. Pentru a dansa trebuie să ne arătam intenţia. Aceasta se întâmplă prin căutarea vizuală a unui partener pe care îl considerăm potrivit. Dacă stăm cu capul în pământ sau cu privirea pierdută, dacă ne temem să privim în ochi pe cineva, dacă aşteptăm să vină un domn cu iniţiativă şi să ne salte de pe scaun, atunci s-ar putea să rămânem aşezate toată seara. Tangoul înseamnă atitudine, curaj, pasiune, încredere în sine şi chiar puţin orgoliu. Dacă transmiteţi prin atitudinea voastră aceste semnale, sigur veţi avea rezultatul dorit: să dansaţi cât mai mult.
Al patrulea sfat este acela că pentru a dansa trebuie să dansaţi. Sună ciudat, dar realitatea este că veţi avea mai multe şanse să dansaţi dacă sunteţi văzute dansând decât dacă staţi aşezate. Desigur, o dansatoare mai avansată nu va dansa oricum, ba chiar preferă să stea aşezată până ce poate dansa cu un partener pe măsură. Este firesc. Dar dacă nu aveţi curajul să faceţi cabeceo pentru a dansa şi vă doriţi acest lucru, cu cât staţi mai mult pe scaun, cu atât veţi rămâne mai nedansate.
Al cincilea sfat se referă la calitatea dansului, nu la numărul de tande dansate. Deşi dorim să dansăm cât mai mult, nu dorim totuşi să avem parte de experienţe traumatizante în dans. De aceea, atunci când ajungem la milonga, este bine să ne rezervăm o tandă sau două pentru a observa cine şi cum dansează, astfel încât să nu ne trezim în situaţia de a fi invitate la dans de o persoană despre al cărei dans nu ştim nimic şi să fie o alegere proastă, care ne face să ne întrebăm dacă am ştiut vreodată să dansăm sau doar ne-am imaginat. Alegerea trebuie făcută cu grijă mai ales la tandele de milonga!
Al şaselea sfat este să învăţaţi să refuzaţi politicos atunci când nu doriţi să dansaţi cu cineva. O persoană care se respectă ştie să spună nu acelor aspecte din viaţă care îl deranjează.
În continuare, o să mă opresc un pic şi asupra domnilor. Aceştia au avantajul numărului: sunt mai puţini decât doamnele. Aşa fiind, au mai puţine şanse de a rămâne aşezaţi.
Fireşte, şi în cazul domnilor, a şti să invite la dans prin cabeceo este de mare ajutor. Aceasta exprimă nu doar faptul că au cunoştinţă de codul tangoului, dar şi că au o atitudine bărbătească, care presupune iniţiativă şi încredere în sine. În mintea mea este dificil de conceput că un domn este un partener de tango potrivit dacă nu are curajul să privească o doamnă în ochi şi să o invite astfel la dans.
Cu toate acestea, nu puţini sunt aceia care încă mai folosesc maniera clasică de a invita doamnele la dans prin invitaţie verbală. Pentru că nu suntem în Argentina, acest lucru nu este privit neapărat ca fiind un semn de lipsă de apreciere pentru doamna invitată. Din contră, în unele cazuri asigură atingerea obiectivului dorit, respectiv cel de a dansa, pentru că sunt puţine doamne care au curajul să refuze o astfel de invitaţie. Chiar aşa fiind, tot cred că invitaţia verbală trebuie făcută în mod elegant, fără a ţine mâinile în buzunar, fără a afişa o atitudine care exprimă că domnul consideră că i se cuvine acel dans, fără a întinde mâna pentru a sălta fata de pe scaun, înainte ca ea să-şi fi exprimat acordul. Evitaţi, de asemenea, să invitaţi fata aşezată lângă cea care tocmai v-a refuzat. Denotă o mare lipsă de respect pentru doamne. Fiecare doamnă trebui să simtă unică atunci când este aleasă, iar nu un obiect ce poate fi înlocuit imediat, aproape fără discernământ. Cu toate acestea, pentru a nu rata acea tandă, dacă doriţi să dansaţi, puteţi invita o doamnă din partea opusă a sălii de dans.
O metodă folosită de domnii din Argentina este aceea de a se deplasa prin sala de milonga, pentru a avea acces vizual mai aproape de doamna cu care ar dori să danseze. Dacă aveţi la dispoziţie spaţiul necesar, puteţi face acelaşi lucru.
De asemenea, pentru că, spre deosebire de doamne, care pot face faţă rezonabil unui dans cu un partener mai avansat, chiar dacă sunt începătoare, domnii nu pot ascunde la început stângăcia lor, este bine să îşi aleagă partenere potrivite şi nu să-şi imagineze că dacă o doamnă dansează foarte bine cu cineva, va avea acelaşi dans şi cu el. Leaderul conduce, iar dacă ce conduceţi este stângaci şi greşit, asta veţi obţine.
Cu toate acestea, consider că şi începătorii au dreptul de dansa cu dansatoare mai avansate dacă ceea ce conduc este ceea ce stăpânesc şi nu îşi propun tehnici şi figuri care îi depăşesc. Cred că cea mai mare greşeală a unui leader începător este să conducă gancho ori boleo ori altceva care pare spectaculos, dar care îl depăşeşte total. Mai mult, mi se pare de-a dreptul periculos! În schimb, un caminar de bună calitate, muzical, poate seduce şi o dansatoare foarte bună.
Şi pentru domni, ca şi pentru doamne, măiestria dansului atrage dansatoare cât mai bune şi tande cât mai multe dansate! Deci, nu încetaţi niciodată să vă perfecţionaţi!
Un sfat pentru domni este acela de a avea mereu grijă de ţinuta lor. Aşa cum au pretenţia de la doamne să fie îngrijite şi atrăgătoare, tot aşa este important ca domnii să aibă grijă de igiena personală şi, dacă este cazul, să o reîmprospăteze după mai multe ore de dans. De asemenea, o cămaşă de schimb poate fi necesară, mai ales dacă ştiţi că transpiraţi abundent. Pentru nicio femeie nu e plăcut să atingă un bărbat care îi dă impresia că a ieşit din saună.
Atât pentru doamne, cât şi pentru domni, o prezenţă constantă la evenimentele de tango le asigură mai mult dans, pentru că devin mai cunoscuţi şi dansatorii au tendinţa de a dansa cu persoane pe care le cunosc mai întâi şi apoi cu necunoscuţi.
De asemenea, tangoul presupune răbdare şi implicare. Rezultatele apar în timp, dar sunt pe măsura aşteptării. Nu renunţaţi dacă la prima milonga nu aţi reuşit să dansaţi. E un prilej să observaţi şi să învăţaţi. Data viitoare va fi sigur mai bine!
[1] Despre cabeceo sunt mai multe detalii în articolul El codigo del tango
Lasă un răspuns