Melina Sedo – Articol original
Tango sfidează toate tipurile de standardizare. Este o tradiţie înalt individualizată bazată pe punctele de vedere personale, stilurile şi filozofiile a mii de persoane din toată lumea. Asta este ceea ce face tangoul atât de complet şi interesant. Cu siguranţă nu intenţionez să minimalizez diversitatea lui şi inventivitatea organizatorilor în crearea unor noi forme de întâlniri. Cu toate acestea are sens să definesc diferite tipuri de evenimente sau şi mai precis: să descriu unele categorii de evenimente convenite în mod obişnuit.
De ce aceasta?
Când am început să dansez tango existau doar câteva milongi locale. Din când în când profesorii locali invitau un cuplu de profesori din afară (de obicei argentinieni), poate chiar şi o orchestră de tango. Atunci te găteai şi numeai evenimentul festival deoarece era mai mult decât o milonga obişnuită. Aşteptările nu erau foarte bine definite şi viaţa era simplă.
În zilele noastre există multe tipuri diferite de evenimente care s-au dezvoltat bazându-se pe filozofiile unor subgrupuri şi organizatori din comunitatea de tango. Sigur, există încă aceia care dansează indiferent unde, indiferent de muzică, indiferent de stil. La început aceasta poate fi chiar normal. Dar majoritatea dansatorilor mai experimentaţi va dezvolta preferinţe personale. Unora le place să danseze pe orchestrele de tango “vechi”, unii preferă muzică non-tango, unii iubesc trupele live… Cei mai mulţi dansatori vor alege evenimentele în mod conştient şi vor cheltui foarte mult timp, mulţi bani şi multă energie pentru a-şi împlini aşteptările destul de precis definite, uneori exagerate, precum cineva care vizitează un restaurant.
Ştii, când îmi command o Coca-cola dietetică, chiar nu vreau să primesc un Pepsi Max, pentru că nu-mi place deloc gustul. Când îmi comand o friptură făcută medium, nu o vreau în sânge. Când îmi comand paella, nu vreau să mănânc risotto. Iar pizza nu e nici pe departe o tartă flamblată. Chiar dacă toate aceste feluri de mâncare pot fi similare într-o anumită măsură, ele nu sunt identice.
Pentru a-şi proteja atât clienţii de la a fi dezamăgiţi, cât şi pe ei înşişi de a le asculta nemulţumirile, cred că organizatorii ar trebui să-şi descrie evenimentele cât de onest şi detaliat este posibil, înainte de începerea evenimentului. Şi aici etichetele devin utile. Dacă toată lumea poate cădea de acord asupra a ce înseamnă un maraton, organizatorii se pot folosi de acest termen unic pentru a-şi descrie evenimentul în foarte mare detaliu. Fireşte, dacă evenimentul nu se înscrie în niciuna dintre categoriile convenite în prealabil, atunci va fi nevoie de o descriere mai amplă.
Din nefericire, o practică (intenţionată sau dezinformată) s-a insinuat în comunitatea tango: aceea de a eticheta greşit evenimentele, ceea ce stârneşte confuzie printre clienţi.
Un exemplu: acum doi ani, nişte organizatori locali au promovat un Festival-Maraton-Encuentro internaţional. Din câte mi-am putut da bine seama, nu fuseseră vreodată nici la vreun encuentro, nici la vreun maraton. În ceea ce priveşte caracterul internaţional al evenimentului: toate milongile din regiunea mea urmau să aibă dansatori din Franţa, Germania şi Luxemburg, asta pentru că oraşul în care locuiesc este poziţionat între cele trei ţări. Oare chiar este cazul să spui că un eveniment la care urmează să participe mai puţin de 200 de dansatori, majoritatea de prin părţile locului, este un “festival internaţional”?
Un alt caz de anul trecut: doi organizatori care au experienţa marilor festivaluri şi care dansează destul de exuberant au participat la primul lor encuentro milonguero. După eveniment, s-au hotărât să organizeze la rândul lor unul. Pentru că le lipseau cunoştinţele în comunitatea milonguero, la eveniment au participat doar cei care veneau în mod regulat la festivalurile şi milongile organizate de ei, oameni care nu sunt milongueros. Credeţi că a fost într-adevăr un encuentro autentic? Pot doar să confirm că una dintre participante, care venise de departe pentru că crezuse în toată publicitatea din jurul evenimentului, a fost tare dezamăgită.
Situaţia stă la fel în multe alte locuri: organizatori care vor doar să câştige nişte bani sau care sunt pur şi simplu prea leneşi pentru a-şi descrie evenimentele cum trebuie, se folosesc de etichete cunoscute şi de multe ori folosite destul de greşit pentru a atrage clienţi.
Bineînţeles, nu există nicio regulă care să împiedice asta şi clienţii ar trebui să se informeze înainte de a participa la un eveniment – sau cel puţin asta ar fi de dorit. Şi da, organizatorii care au o experienţă vastă pot crea evenimente pentru toate gusturile, asta dacă îşi iau munca în serios şi dacă cer consiliere din partea experţilor. Îmi pare rău dar un comportament de felul celui descris mai sus este doar practică comercială neloială.
Cred cu tărie că nu e suficient să etichetezi un eveniment într-un anume fel şi apoi să te ţii de anumite principii pentru a-l face să fie unul reuşit. Pentru a putea oferi calitate, trebuie să crezi în ceea ce faci şi să împărtăşeşti o anumită filozofie cu cei pe care ţi-i doreşti drept clienţi. Asta este ceea ce asigură succesul unui eveniment de tango, ceea ce îl face să fie autentic şi intim. Ştiu care sunt toate caracteristicile unui maraton şi sunt convinsă că aş putea organiza unul fără să comit vreo greşeală gravă, însă ştiu doar foarte puţini oameni care fac parte din comunitatea aceasta şi sunt anumite aspecte care ţin de un maraton cu care nu sunt de acord. Cum aş putea eu oferi o experienţă minunată tuturor? E necesar să cunoşti ceva într-un mod foarte intim pentru a-l putea crea şi ar trebui să iubeşti ceea ce vinzi.
Aici sunt de acord cu mulţi alţi organizatori şi cu oameni de afaceri în general. Recent, am fost la o petrecere care se voia şi maraton şi encuentro undeva în Barcelona şi am avut ocazia să ating acest subiect cu nişte prieteni, obişnuiţi ai maratoanelor, care au început să participe şi la encuentros. Şi ei observă acelaşi fenomen: există organizatori care descriu evenimente ca fiind maratoane, fără a fi însă capabili şi chiar fără să vrea să ofere oamenilor ceea ce au promis. Din acest motiv, Dany de Kay a publicat recent o scurtă “terminologie a evenimentelor de tango”, pe care o puteţi găsi aici.
La momentul la carea fost publicată, deja scrisesem o mare parte a acestui articol. Când am văzut lista, am încetat să mai lucrez la el. M-am hotărât, totuşi, să public acest ABC al evenimentelor de tango. M-am gândit că aş putea să aduc în prim-plan o altă perspectivă şi pentru că blogul meu ţinteşte către o altă audienţă. Cu cât ducem mai departe ideea necesităţii descrierii corecte a evenimentelor, cu atât mai mult putem ajuta atât organizatorii cât şi clienţii să se pună de acord referitor la aşteptările pe care le au unii de la alţii.
Pentru a putea înţelege pe ce se bazează terminologia pe care o folosesc, o să definesc întâi trei termeni generali.
- Los Codigos Milongueros
… reprezintă un set de principii de conduită recomandate de organizatorii a ceea ce se cheamă evenimente de tango “tradiţionale”.
O mică observaţie: Să nu uităm că unele dintre aceste codigos sunt un produs foarte recent. Din câte îmi pot da seama, mirada şi cabeceo, de exemplu, se poate să nu fi existat în “epoca d’oro”, sau cel puţin nu peste tot. Bărbaţii se duceau la partenerele lor şi le întrebau fie pe ele, fie pe mamele lor dacă vor să danseze. Şi e destul de greu de imaginat cum ar fi putut muzica să fie organizată în tande, când era o singură orchestră care cânta live la o milonga. Ce cred eu este aceste “codigos milongueros” sunt un set modern de principii, care s-a dezvoltat pentru ca oamenii să poate face faţă haosului inevitabil şi neînţelegerilor aduse de renaşterea tangoului în anii ’80 şi ’90.
Oricare ar fi vârsta lor, ele se reduc la următoarele:
– Păstrarea îmbrăţişării pe tot parcursul dansului
– Respectul pentru ronda şi pentru ceilalţi dansatori: liderii trebuie să facă cabeceo la intrarea în ronda şi să nu facă mişcări care necesită prea mult spaţiu sau care ar putea să-i deranjeze pe ceilalţi dansatori, dansatorii trebuie să se mişte constant în sens contrar acelor de ceasornic pe o singură bandă a ringului de dans.
– Respectul pentru spaţiul privat al celorlalţi, invitaţiile la dans trebuie să vină atât din partea follower-ilor cât şi din partea leaderilor, în mod egal: folosirea mirada şi cabeceo.
– Promovarea schimbului frecvent de parteneri, pentru ca nimănui să nu-i fie luată şansa de a dansa: ringul trebuie eliberat după tanda, pentru ca toată lumea să-şi poată alege un alt partener.
- Milonguero, Milonguera, Tango Milonguero.
Un milonguero sau o milonguera este o persoană care dansează în mod constant tango, având un înalt nivel de implicare şi supunându-se principiilor numite ‘codigos milongueros”.
Unii oameni asociază termenul “milonguero” cu un anumit stil de dans, limitat de multe ori la un repertoriu mic de paşi specifici şi la o îmbrăţişare “apilado” (înclinată). După părerea mea, termenul n-ar trebui să fie restrâns în felul acesta. Toată lumea este de acord că milongueros pot avea stiluri particulare de a dansa, variind de la foarte tradiţional la foarte modern. Aceste stiluri sunt deseori influenţate de spaţiul fizic pe care îl au la dispoziţie la milongile la care participa de obicei. Acei milongueros care dansează în spaţiile aglomerate din centrul Buenos Airesului au dezovoltat, în mod firesc, un stil care se reduce la mişcări mici şi ritmice, spre deosebire de alţi dansatori din cartierele mărginaşe, care au la dispoziţie ringuri de dans largi, unde se pot mişca liber. Până şi tipul de îmbrăţişare poate varia de la o uşoară deschidere în V, până la un contact foarte apropiat, unde partenerii dansează lipiţi unul de celălalt. În general, se poate spune că un milonguero dansează tango de salon.
Sunt totuşi voci care, mai recent, au început să pună sub semnul întrebării definiţiile bazate pe “codigos”, spunând că un milonguero nu dansează neapărat în acord cu aceste “codigos milongueros”. După părerea lor, termenul “milonguero” ar trebui să descrie un dansator de tango devotat. Nu cred că generalizarea asta ajută prea mult. Majoritatea dansatorilor de tango sunt devotaţi culturii tango şi chiar există un termen care îi descrie: tangueros. Pentru a fi un milonguero sau o milonguera, trebuie să ai o filozofie comună, un angajament faţă de un set de valori care ajută la definirea comunităţii şi a aşteptările ei.
- Tango de Salon
Multă vreme acest termen s-a referit la tango aşa cum este el dansat la milongi, în saloane şi face diferenţa între tango ca dans de societate şi cel care implică o coregrafie, pe o scenă (tango escenario). Cum tangoul ca dans de societate s-a dansat mereu într-o ronda cu alte cupluri, e de înţeles faptul că aici s-a renunţat la anumite mişcări, care i-ar fi putut pune în pericol pe alţi dansatori, cum ar fi voleos înalte, anumite forme de ganchos sau volcadas, sentadas, sărituri, colgadas foarte largi şi altele asemenea. Pentru că ronda obligă cuplul să se adapteze mişcărilor celorlalţi dansatori, nu permite un set de figuri prestabilite sau o coregrafie. Improvizaţia este esenţială.
De la începutul secolului, s-a observant o tendinţă de a limita termenul “tango de salon” la un anumit stil de dans: Tango Villa Urquiza. Acest lucru a fost făcut pentru a distinge între acest stil mai elaborat şi acel aparent foarte restrictiv “estilo milonguero”. Dar pentru că mă îndoiesc că există un anume “estilo milonguero”, nu văd de ce ar fi necesară restrângerea termenului “tango de salon” la un sens atât de limitat. În continuare îl voi folosi doar ca termen generic. Când regretatul Tete Rusconi, un milonguero foarte cunoscut, era întrebat ce anume dansează, răspundea simplu: “tango de salon”. Şi eu, de dragul simplităţii, voi păstra convenţia.
În cele ce urmează, voi descrie diferitele tipuri de evenimente de tango, aşa cum le ştiu eu. Fireşte, sunt evenimente care încorporează trăsături variate, dar – aşa cum am subliniat mai sus – aceste trăsături vor fi menţionate în descrierea acelor evenimente. De exemplu: festivalul pe care îl organizăm noi, “Festivalito con Amigos”, a început ca un eveniment mic. Mai târziu, l-am descris mai clar că fiind un festivalito milonguero, însă acum este un encuentro milonguero, care a păstrat doar una dintre trăsăturile pe care le avea în vremurile când era doar un festivalito: scurte demonstraţii făcute de nişte prieteni de-ai nostrii.
În sfârşit, ajungem şi la:
ABC-ul evenimentelor de tango:
Encuentro Milonguero
Definiţie: O întâlnire a unor milongueros. În Italia poate fi numit “raduno”, în Franţa “rencontre” sau “rendez-vous”. Termenul se referă la un cadru mai degrabă intim, unde oamenii pot socializa cu mai multă uşurinţă, spre deosebire de atmosfera de festival, unde dansatorii rămân puţin mai anonimi. (Bineînţeles, pot exista şi encuentros ale dansatorilor care nu sunt milongueros, dar în ultimii ani, acest termen a fost folosit mai cu seamă într-un context milonguero)
Durata: 3-5 zile
Milongi/Dansuri: Milongi separate, de obicei una după-amiaza şi cealaltă seara. Ultima milonga se cheamă “despedida” (petrecerea de rămas-bun) şi are loc de obicei duminica după-amiază, pentru a le permite dansatorilor să se întoarcă acasă în aceeaşi zi.
Demonstraţii: Niciuna, de obicei
Muzica: Muzică tradiţională de tango în tande şi cortine pusă de DJ experimentaţi, de obicei de renume internaţional; nu există muzică live
Lecţii: Niciuna
Rezervare: Cu câteva luni înainte
Echilibrul de gen între dansatori sau roluri: Da
Separarea locurilor în sală între bărbaţi, femei şi cupluri: Contrar opiniei publice, numai 50% dintre encuentros folosesc acest tip de aranjament. Puteţi fie vorbi cu organizatorii sau verifica aici.
Participanţi: Scopul acestor encuentros este de a atrage dansatori cu experienţă din toată Europa sau din lume, dar publicul ţintă poate fi şi mai redus, în funcţie de cunoştinţele pe care le au organizatorii.
Numărul de participanţi: Aproximativ 80 – 300. (Ca o recomandare: încercaţi să nu aveţi mai mult de 200 de participanţi la eveniment, pentru a păstra spiritul unei întâlniri intime)
Cod de conduită: “codigos milongueros” sunt promovate
Exemple tipice: Abrazos (Marea Britanie), Les Cigales (Franţa), Yo Soy Milonguero (Italia)
Festival
Definiţie: Festivalurile sunt evenimente importante cu un program mai larg, care se ţin de obicei în locuri mari sau impresionante. Termenul “internaţional” poate fi adăugat pentru a le sublinia importanţa.
Durata: 3 zile sau mai mult, unele festivaluri pot ţine chiar şi o săptămâna
Milongi/Dansuri: Milongi separate, cel puţin una pe seară şi de obicei se mai organizează un bal formal sâmbătă
Demonstraţii: Spectacole ţinute de cupluri care predau tango, precum şi de invitaţii de onoare
Muzică: Muzică de tango pusă de DJ cu experienţă, de obicei de renume internaţional, de multe ori existând şi una sau mai multe orchestre.
Lecţii: Sunt ţinute multe lecţii de către cupluri de profesori de tango, pot exista şi lecţii private, prelegeri, discuţii, prezentări de artă. (Recomandare: ar fi indicat să va denumiţi evenimentul ca fiind un festival, dacă plănuiţi să invitaţi mai mult de 2 cupluri de profesori de tango care au un oarecare renume. A invita profesori din oraşul sau regiunea voastre pentru a ţine o lecţie pentru începători alături de invitaţi argentinieni nu o să va transforme workshop-ul de weekend într-un festival).
Rezervare: Lecţiile sau biletele pentru festival se rezervă de obicei înainte; pentru milongi/baluri se poate uneori plăti la faţă locului.
Echilibrul de gen între dansatori sau roluri: Nu
Separarea locurilor în sală între bărbaţi, femei şi cupluri: Nu
Participanţi: Dansatori de toate nivelurile şi stilurile, câteodată şi spectatori care vin pentru spectacole şi concerte
Număr de participanţi: Mulţi. (Nu vă denumiţi evenimentul “festival” dacă vă aşteptaţi la mult mai puţin de 200 de dansatori. Festivalurile mari pot avea până la 2000 de participanţi, în trecut fiind chiar şi mai mulţi. Dacă evenimentul vostru e de o anvergură mai mică, de ce să nu-i spuneţi “Festivalito”?)
Cod de conduită: de obicei niciunul, motiv pentru care dansatorii cu experienţă nu participa de obicei la festivaluri. Dar nu e obligatoriu ca asta să reprezinte regula. De ce să nu fie încurajată folosirea acelor “codigos milongueros”, pentru a împiedica un eventual haos care poate fi generat de un grup eterogen de participanţi? Cel puţin acele “codigos” care ţintesc comportamentul pe ringul de dans ar fi de mare ajutor şi ar putea pune punct acestui declin pe care l-au cunoscut festivalurile)
Exemple tipice: Tangomanía (Olanda), Ostertango (Elveţia), Tarbes en Tango (Franţa)
Festivalito Milonguero
Definiţie: În principal, termenul descrie un mic festival – mai puţini participanţi, mai puţini profesori, un program mai redus. Dar când este specificată expresia “milonguero” este de obicei un encuentro milonguero cu câteva lecţii şi o demonstraţie. La asta mă refer în această descriere.
Durata: De obicei 3 zile
Milongi/Dansuri: Milongi separate, cel puţin una pe zi, uneori o milonga de după-amiază în plus.
Demonstraţii: De obicei o scurtă demonstraţie improvizată a îmbrăţişării apropiate făcută de cuplul de profesori sau invitaţii de onoare
Muzică: Muzică tradiţională de tango, în tande cu cortine, pusă de DJ experimentaţi, fără muzică live.
Lecţii: Câteva lecţii ţinute de 1-2 cupluri de profesori, în plus lecţii private sau tande private (lecţie privată cu durata unei tanda), uneori practică.
Rezervare: De obicei cu câteva luni înainte, lecţiile pot fi rezervate mai târziu
Echilibrul de gen între dansatori-roluri: De cele mai multe ori. Recomand cu putere păstrarea acestei caracteristici, pentru că audienţa generală se aşteaptă ca asta să vină odată cu eticheta
Separarea locurilor în sală între bărbaţi, femei şi cupluri: De obicei nu
Participanţi: Destinate să atragă dansatori experimentaţi, în special pe aceia care doaresc să îşi dezvolte abilităţile şi cunoştinţele dar pot fi de asemenea deschise pentru dansatori mai puţin experimentaţi cu scopul de a-i integra în comunitate. Cu toate acestea, un festivalito poate fi compus dintr-o mulţime internaţională, foarte experimentată, în funcţie de puterea de atracţie a organizatorilor, DJ-ilor şi profesorilor.
Număr de participanţi: 80 – 200
Cod de conduită: “Codigos milongueros” sunt promovate şi aşteptate.
Exemple tipice: Festivalito Rural (2010-15 în Slovenia), Embrace Norway (Norvegia), Pequeña (Germania)
Maraton
Definiţie: Dans non-stop pentru o perioadă mai lungă, de obicei într-o locaţie mai informală
Durata: De obicei 3 zile. Se pare că există şi alte formate. O milonga de 12 ore poate fi de asemenea numită maraton dar nu sunt sigură că un participant la maratoane ar găsi potrivit acest lucru. Terminologia lui Dany de Kay vorbeşte despre 2 zile.
Milongi/Dansuri: Milongile se întrepătrund, de obicei întrerupte de scurte pauze în orele dimineţii sau în timpul meselor comune.
Demonstraţii: Fără.
Muzică: De obicei muzică tradiţională de tango oferită în tande cu cortine de DJ experimentaţi dar unele maratoane pot fi deschise de asemenea şi pentru muzică non-tango sau tango modern. Rog verificare la organizatori. Fără muzică live.
Lecţii: Niciuna
Rezervare: De obicei mai multe luni în avans
Echilibrul de gen între dansatori sau roluri: Da
Separarea locurilor în sală între bărbaţi, femei şi cupluri: Nu
Participanţi: În funcţie de conexiunile organizatorilor dar intenţionând să atragă o mulţime internaţională de dansatori experimentaţi.
Număr de participanţi: 80 – 300 (din ceea ce am observat)
Cod de conduită: Depinde de organizatori şi participanţi. La unele maratoane mirada şi cabeceo sunt încurajate, la fel eliberarea pistei de dans în timpul cortinelor, dar la alte evenimente se pare că se dansează mai multe tande cu acelaşi partener. În funcţie de experienţa dansatorilor, ronda va fi cu siguranţă civilizată dar te poţi aştepta la unele mişcări cu risc ridicat.
Exemple tipice: La Tosca (Italia), High Noon (Germania), Bergen Tango Marathon (Norvegia)
Milonga
Definiţie: Un eveniment de tango singular după amiaza sau seara. Poate fi repetabil sau unic.
Durata: aproximativ 3 – 5 ore
Milongi/Dansuri: Eveniment singular
Demonstraţii: De obicei niciuna – excepţie unele milongi din Buenos Aires, la care pot fi văzute în mod regulat demonstraţii.
Muzică: Depinde de gustul organizatorilor – vă rog verificaţi.
Lecţii: de obicei nici una. În SUA sunt populare lecţii înainte de milonga.
Rezervare: De obicei nu este necesară
Echilibrul de gen între dansatori sau roluri: De obicei nu
Separarea locurilor în sală între bărbaţi, femei şi cupluri: de obicei nu. Sunt câteva milongi în Buenos Aires, Italia şi Franţa care folosesc acest format special dar acestea sunt mai degrabă excepţii.
Participanţi: depinde de conexiunile organizatorilor
Număr de participanţi: 2 – 200 sau chiar mai mulţi
Cod de conduită: Depinde de organizatori şi participanţi. Din ce în ce mai mulţi organizatori încurajează “codigos milungueros”, cel puţin cele legate de conduita pe suprafaţa de dans.
Exemple tipice: orice milonga din comunitatea ta
Milonga Weekend
Definiţie: O serie de milongi conectate sau neconectate într-un weekend. Un organizator sau mai mulţi. O variaţie recentă este ca o sumă de prieteni să se grupeze şi să viziteze mai multe milongi locale. Poate fi eveniment repetabil sau unic.
Durata: 2-3 zile
Milongi/Dansuri: Milongi separate
Demonstraţii, Muzică, Lecţii, Rezervare, Separarea locurilor în sală între bărbaţi, femei şi cupluri, Număr de participanţi: Vezi “Milonga”
Participanţi: Depinde de conexiunile organizatorilor dar datorită densităţii mari de milongi într-un weekend este de aşteptat vizita dansatorilor din afară.
Exemplu tipic: Tangosommer Wiesbaden
Workshop Weekend
Definiţie: Un eveniment special, creat în jurul vizitei unui cuplu de profesori sau workshop-uri cu profesori locali.
Durata: De obicei 2 – 3 zile
Milongi/Dansuri: Milongi de seară separate, cel puţin una pe weekend, de obicei fără milongi de după amiază pentru că lecţiile voar avea loc în această parte a zilei.
Demonstraţii: Demonstraţie sau spectacol al cuplului de profesori
Muzică: Muzică de tango oferită de DJ local sau invitat, uneori poate fi invitată o orchestră.
Lecţii: Lecţii unice sau seminarii intensive, în plus pot fi lecţii private sau tande private.
Rezervare: Lecţiile sunt rezervate în prealabil, milongile sunt de obicei plătite pe loc.
Echilibrul de gen între dansatori sau roluri: Doar la lecţii.
Separarea locurilor în sală între bărbaţi, femei şi cupluri: De obicei nu.
Participanţi: De obicei dansatori locali sau regionali de toate nivelurile.
Număr de participanţi: Depinde de comunitatea locală şi de puterea de atracţie a profesorilor.
Cod de conduită: Depinde de obiceiurile locale sau de filozofia profesorilor invitaţi.
Atât deocamdată. Sper că această listă va ajuta organizatorii şi clienţii să comunice şi să planifice mai bine.
S-ar putea să adaug mai târziu informaţii pe care le-am uitat, caracteristici importante sau întregi forme de evenimente. Nu exitati să mă contactaţi pentru sugestii rezonabile.
.
Lasă un răspuns