Rick McGarrey – Tango and Chaos
Probabil cel mai remarcabil lucru la marii milongueros este modul puternic, lipsit de efort în care păşesc. Spre deosebire de dansatorii profesionişti ei nu întind provizoriu piciorul în faţă sau nu foloseasc excesiv muşchii pentru a paşi pe un picior îndoit. Ei ştiu cu pecizie unde se află podeaua şi păşesc ferm pe ea. Chiar şi cel mai mic şi cel mai bătrân dintre ei are acest pas puternic, sigur.
Miguel Balbi, Ricardo Vidort şi Alej, Blas si Elba, Oscar şi Lucia
Cum fac ei asta? O parte are legătură cu postura. A avea greutatea în faţă pentru a păşi pe un picior întins asigură un pas solid. Dar este şi mai mult. Sprinterii sunt obsedaţi să facă paşi lungi şi puternici pentru a accelera la start. Antrenorii au descoperit că o cheie importantă este să păstreze spatele relaxat. Când un muşchi se încordează devine mai scurt. Muşchii din partea de jos a spatelui sunt conectaţi la muşchii posteriori ai coapselor care coboară prin partea din spate a picioarelor aşa că, dacă se contractă, nu permit un pas foarte lung. Precum un cablu care se întinde, cea mai mică tensiune în partea de jos a spatelui scurtează distanţa la care piciorul se poate întinde în faţă. Deci stand drepţi, centraţi şi relaxaţi – şi după aceea folosind greutatea corpului pentru a conduce şi a înainta – cei mai buni milongueros sunt capabili să facă paşi lungi cu foarte puţin efort.
A păşi pe un picior întins nu înseamnă că picioarele nu sunt niciodată îndoite. Observă în imaginile de mai jos cum milongueros împing în pas. Ei accelerează puternic, precum un atlet ce aleargă pe teren.
Tonino şi Norma, Oscar şi Lucia, Oscar Hector, Gerard Gellé şi Alej
.
Lasă un răspuns