Tango natural

Rick McGarrey – Tango and Chaos

Lecţia din aceste imagini este următoarea: deşi cei mai buni dansatori se mişcă într-o infinitate de moduri, au cu toţii posturi corporale surprinzător de similare. Cum se face că cei mai buni dansatori arată întotdeauna aşa de asemănători în imaginile capturate de cameră. Stilul de a dansa diferă foarte mult de la unul la celălalt şi de asemenea, de la dans la dans şi totuşi ei par că întotdeauna revin la aceleaşi poziţii. Merg toţi la aceleaşi cursuri? Răspunsul este, cred, că după ani de dans la milonga toţi au evoluat către cele mai eficiente poziţii.

La fel ca în natură “a evolua” în tango înseamnă să te schimbi ca răspuns la anumiţi stimuli externi. Mişcarea naturală a milongueros nu a fost “inventată” – adică nu a fost creată prin experimente în săli de curs. A evoluat ca răspuns natural la mediu, de-a lungul multor ani. Este rezultatul emoţiilor deosebite şi a ritmurilor muzicii cântată în cartiere. Vine din exprimarea naturală a acestei muzici în condiţii de aglomeraţie şi dans foarte apropiat de alţi dansatori.

Hai să vedem nişte rezultate particulare ale acestei evoluţii naturale a mişcărilor la milonga. În primul rând, dansatorii din imaginile următoare stau drepţi şi centraţi astfel încât muşchii spatelui şi picioarelor se pot relaxa. Mişcarea spre înainte este condusă întâi cu partea superioară a corpului, începe cu o uşoară înclinare spre înainte, conducând cu pieptul. Aceasta transmite energia followerului chiar înainte de a face pasul şi permite ambilor parteneri să rămână sus şi în poziţie verticală. Partea superioară a corpului leaderului ar trebui să se deplaseze în faţă şi să ajungă exact deasupra piciorului conducător în momentul în care acesta atinge podeaua, astfel încât întreaga greutate este transferată instantaneu pe un picior întins. Rezultatul este mersul clasic de tango, navigând cu muzica şi păşind ferm pe podea. Cuplul ar trebui să navigheze fără efort folosind greutatea torsoului pentru impulsul spre înainte, fără împingere excesivă de la nivelul picioarelor şi gleznelor liderului.

Rândul de sus: Nestor y Cristina, Julio Duplaa, Alito. Rândul al doilea: Luis Grandona, Tito, Ricardo Vidort

            Milongueros din imaginile de mai sus nu-şi mişcă braţele şi capetele în timp ce dansează. Umerii lor stau coborâti, relaxaţi şi păstrează în braţe doar tensiunea necesară pentru o îmbrăţişare fermă. A menţine braţele şi capul nemişcate nu este doar pentru imagine. Dacă ele sunt mişcate, muşchii din torso şi din picioare trebuie încordaţi pentru a compensa schimbările de echilibru. Mişcările inutile perturbă atât alte părţi ale corpului cât şi echilibrul partenerului.

.