Veronica Toumanova – Articol original
Pentru a te perfecţiona în tango ai nevoie de practică dar practica de unul singur îţi va perfecţiona mişcările proprii, nu capacitatea de a conduce sau de a urma. Pentru a practica tango ai nevoie de o altă persoană. De ce practicăm? Pentru a ne simţi mai bine când dansăm. Ce ne dorim de la practică? Rezultate. Vrem ca practica noastră să fie eficientă şi eficace. Lucrurile şi procesele pot fi eficiente şi eficace dar, de obicei, oamenii nu sunt. Oamenii sunt oameni. Ei au emoţii. Şi de aici încep problemele.
Practică înseamnă dezvoltare şi muncă. Fiecare dintre noi are un stil propriu de a munci, influenţat de ceea ce suntem şi ceea ce facem. Fiecare dintre noi avem o stare emoţională şi mentală particulară pe care o considerăm productivă sau creativă. Unii au nevoie de o anumită doză de frenezie pentru a se simţi productivi, alţii, din contră, doresc calm total şi focalizare nederanjată. Unii sunt precum artificiile, productivitatea lor vine în explozii luminoase. Alţii sunt precum gheţarii, se mişcă încet dar sigur într-o direcţie dată. Starea noastră productivă nu depinde doar de temperamentul nostru, activităţi şi caracter ci şi de ceea ce a dat rezultate bune înainte. Dacă ai background în sporturi competitive probabil vei avea nevoie de ceva adrenalină şi presiune, vei vrea să îţi depăşeşti limitele. Dacă ai background într-o activitate creativă probabil vei înflori când vei găsi un spaţiu calm şi îţi vei lasă mintea za zboare. O stare productivă este starea de NON-REZISTENŢă. Este o stare în care conştientizarea ta poate să curgă liberă, neconstransă de aşteptări sau opinii rigide.
Când două persoane lucrează împreună în acelaşi domeniu, stările lor productive deseori se aseamănă una cu cealaltă. În tango, oamenii de ştiinţă practică alături de designeri, arhitecţi cu medici, ofiţeri cu cosmeticieni, ingineri software cu balerine. În tango stările noastre productive pot fi total incompatibile. A practica împreună înseamnă colaborare şi vestea proastă este că această abilitate nu vine de la sine. Vestea bună este că această abilitate se poate învăţa. Chiar dacă stilurile voastre de a lucra sunt diferite se poate găsi un mod de lucru care să dea rezultate satisfăcătoare, dar va fi nevoie de ceva efort.
Cum poţi ştii când te afli într-o stare productivă? Pare că lucrurile încep să meargă de la sine, ideile vin cu uşurinţă, sunt valoroase şi originale. Simţi entuziasm, excitare, provocare, bucurie. Când eşti departe de starea productivă simţi tensiune, dificultate, nefericire, stres, oboseală, frustrare. Cum să îţi dai seama dacă partenerul tău este într-o stare productivă? Urmărind indicatorii aceloraşi emoţii. Adesea nu este uşor. Fiecare dintre noi are un mod diferit de a-şi exprima stările interioare. Cineva poate părea gânditor şi indiferent în timp ce simte o mare excitare şi inspiraţie în interior. Altcineva poate deborda de energie, dar în realitate, doar încearcă cu disperare să-şi mascheze emoţiile care îl fac să se simtă inadecvat. Va trebui să îţi cunoşti puţin partenerul pentru a şti când este într-o stare productivă. Şi de asemenea, va trebui să te cunoşti pe tine însuţi.
De ce a practica împreună este uneori dificil în tango? În primul rând, a lucra împreună, foarte apropiat de o persoană este cam dificil. Indiferent dacă este o afacere sau doar alergaţi împreună, scrieţi împreună o carte sau proiectaţi o clădire, o colaborare strânsă atrage întotdeauna provocări. Tango adaugă o dificultate importantă peste toate acestea. Şi nu, nu este dragostea. Poţi fi îndrăgostit, să faci o afacere împreună şi să va rupeţi în bucăţi la fiecare şedinţa de afaceri. Când scrii o carte, când proiectezi o clădire poţi face un pas înapoi, poţi privi rezultatele şi să discuţi calităţile lor indiferent de tine ca persoană. În dans rezultatul este mişcarea ta deci este vorba despre corpul tău. Nu este nimic mai mult TU în viaţă decât corpul tău, aşa că orice evaluare sau critică a dansului tău este automat o evaluare sau o critică a TA.
Apare şi o a doua dificultate. Cu cât abilitatea follower-ului este mai mare, cu atât mai bine se va simţi liderul în dans. Cu cât este mai mare abilitatea liderului, cu atât mai bine se va simţi follower-ul în dans. Calitatea dansului depinde în mod egal de amândoi, de tehnica lor dar mai ales de dorinţa de a dansa împreună, de abilitatea de a improviza, energie şi dedicare. Tango, fiind un dans de improvizaţie, este foarte dependent de cum se SIMT partenerii în acel moment. Probabil ai observat că abilităţile tale de dansator par să fie mai mari când te simţi bine şi au tendinţa de declin (uneori dramatic) dacă te simţi rău. De ce te simţi bine sau rău este o poveste diferită şi poate avea multe motive. Adevărul este că modul în care te simţi ÎN ACEST MOMENT va avea o nare influenţă asupra dansului tău.
Ceea ce se întâmplă în practica de tango, în special dacă două persoane sunt îndrăgostite, este că cea mai uşoară critică este luată foarte personal şi drept urmare este foarte dureroasă. Inconştient îţi doreşti întotdeauna să fii cea mai bună persoană pentru partenerul tău în orice, inclusiv în tango. Să afli că ocho-urile tale nu sunt foarte bune este un adevăr dureros când vine de la profesor, dar este şi mai greu de suportat când vine de la partener. Unui profesor îi acceptăm autoritatea asupra noastră, dar vrem să fim egali cu partenerul (atât timp cât nu este profesorul nostru).
Critica, oricât de atent este făcută, se simte ca o agresiune, chiar dacă persoană este bine antrenată pentru primirea criticilor. Este un mecanism înnăscut care ne permite să recunoaştem potenţialele situaţii ameninţătoare şi drept urmare se declanşează reflexul “luptă sau fugi”. Un partener care îţi critică ocho-urile, din acest punct de vedere, nu este diferit de un tigru care apare în faţa ta. Ameninţarea percepută poate să nu aibă aceeaşi intensitate dar reacţia din creierul şi din corpul tău este identică. Când eşti tensionat, mişcările tale sunt cumva contractate şi este dificil să îţi menţii echilibrul, dar atunci când eşti calm şi pozitiv, mişcările tale curg cu uşurinţă. Există o explicaţie simplă pentru asta. Când reflexul “luptă sau fugi” este activat, creierul tău vrea să te focalizezi pe unul dintre aceste două comportamente şi să uiţi tot altceva – să uiţi LITERALMENTE. Când apare un tigru, ultimul lucru pe care creierul tău ar vrea să îl faci este un ocho frumos. De aceea critica, resimţită ca agresiune, va conduce la defensivitate sau contraatac şi nu la perfecţionare imediată.
Atunci, ai putea să întrebi, cum am putea totuşi să practicăm, dacă nu criticăm ceea ce face altă persoană sau ceea ce facem noi. Cum am putea să găsim soluţii dacă nu avem voie nici să menţionăm problema?
Există o metodă simplă. Nu este uşor de aplicat dar aşa se întâmplă în viaţă cu toate lucrurile simple. Modul în care discutaţi împreună, constructiv, o problemă şi găsiţi soluţii satisfăcătoare nu este despre tine şi partener(a) ci despre ACEST lucru pe care îl creaţi împreună. Acest dans. Această conexiune. Această mişcare. Acest ocho. Acest pas. Această poziţie specifică de echilibru. Trebuie să faci deosebirea între cine eşti tu şi ceea ce faci.
Pentru a realiza asta, defineşte întotdeauna problema în termeni neutri, dar precişi. În loc să spui “Întotdeauna îţi pierzi echilibrul. Stai în picioare!” ar fi bine să spui “ Cred că aici am nevoie ca tu să fii mai stabil(ă) pe picioare pentru a-mi putea termina această mişcare, în felul acesta”. Fă problema despre ACEST lucru, în termeni de soluţie, despre NOI şi NEVOILE noastre. Când partenerul nu se simte criticat sau agresat va fi mult mai fericit să colaboreze. Oamenii sunt de obicei fericiţi să ofere ceva atunci când ceri frumos. Adesea este dificil de înţeles care dintre voi contribuie mai mult la problemă. În acest caz, cea mai bună formulă este “nu ştiu dacă sunt eu sau tu dar simt că ne pierdem echilibrul. Vreau să încerc ceva. Cum se simte acum?” În orice domeniu vei progresa mai rapid dacă te concentrezi pe soluţie în loc de problemă. Ideile vin mai rapid şi corpul tău va găsi mişcările corecte mai rapid dacă nu te identifici cu problema. Şi va trebui de asemenea să fii RĂBDĂTOR. Cu tine şi cu partenerul tău. Răbdător, iertător şi pur şi simplu plăcut.
Cel mai important, încetează să te terorizezi şi încetează să-ţi terorizezi partenerul. Dacă vrei rezultate, cele mai importante resurse pe care le ai sunt un sine colaborant, fericit şi un partener colaborant, fericit. Este aşa de simplu. Ţine minte, calitatea dansului vostru depinde de cum vă simţiţi amândoi. Dacă adopţi poziţia “Trebuie să fiu perfect înainte de a mă putea exprima” atunci ştii ceva: poţi aştepta pentru totdeauna. Nu pierde niciodată vreo ocazie de a te perfecţiona, chiar dacă partenerul tău este departe de ceea ce îţi doreşti tu de la el. Laudă partenerul pentru tot ceea ce îţi place la el sau la dansul lui. Ia butonul “like” cu tine oriunde te duci. Laudă sincer, cu sentimente sincere. Cu cât lauzi mai mult lucrurile bune, cu atât mai fericit va fi partenerul tău, cu atât mai repede vor apare rezultatele. Admiraţia reciprocă şi respectul reciproc sunt cheile colaborării eficiente – odată ce le-ai pierdut va fi foarte dificil să le recuperezi. Asta se aplică şi la tine însuţi. Laudă-te pentru tot ceea ce îţi place deja la dansul tău. Nu contează dacă obiectivul tău este încă departe de ceea ce eşti acum. Vei ajunge acolo, pas cu pas. Urmează-ţi paşii.
De fiecare dată când practici asigură-te întâi că ai reuşit să intri în starea ta productivă. Fă tot ceea ce este necesar. Urmăreşte clipurile tale favorite cu tango sau cu pisici, nu are importanţă. Verifică dacă partenerul tău este de asemenea în starea sa productivă şi fă-ţi o prioritate nu din rezultatele finale ci din bucuria drumului până la ele. Crede-mă, nu numai că veţi ajunge acolo, dar veţi fi amândoi mai fericiţi în acest timp.
Lasă un răspuns