Punctele tangoului

Rick McGarrey – Tango and Chaos

„Că să finalizeze sarcina mecanicul trebuie mai întâi să-şi ascută uneltele.”

                                                                   -Confucius

Unele tipuri de dans pot implica mersul lent cu genunchii flexaţi sau chiar ridicarea pe vârfuri dar asta nu se întâmplă la tango. Tangoul se dansează la milonga “în podea”. Asta înseamnă că ne mişcăm păşind ferm, cu piciorul întins şi în mod normal stăm cu întreaga talpă în contact cu podeaua. Dar, de asemenea, ne mişcăm constant şi centrul nostru de echilibru se modifică permanent – aşa că avem nevoie să conştientizăm schimbările subtile care au loc în punctele de echilibru de sub tălpile noastre.

Ultima diagramă din articolul precedent reprezintă nouă puncte în care îţi poţi centra greutatea: faţă, spate, jumătatea fiecărei tălpi şi faţa, spatele şi mijlocul liniei centrale dintre ele. Este foarte important să fii atât relaxat cât şi echilibrat deasupra fiecărui punct şi de asemenea, să devii conştient de cum se simte mişcarea de la un punct la altul. Desigur, ele sunt cumva arbitrare deoarece atunci când dansăm centrul nostru de greutate se mişcă tot timpul.

Dar, chiar dacă centrul nostru este în mişcare continuă, sunt trei puncte deosebit de importante în tango. Aşa că hai să simplificăm diagrama. Vom scăpa de şase puncte şi lăsăm trei, cele din imaginea de mai jos. Diagrama devine mai simplă… dar ca orice în tango începe de asemenea, să devină mai complexă. Cele trei puncte sunt cele două puncte din apropierea proeminenţelor tălpilor şi punctul zero, în centru. Acestea trei sunt cele mai importante puncte de echilibru în tango. Revenim la ele din nou şi din nou când dansăm şi trebuie să le cunoaştem:

Cele trei puncte de dans ale tangoului.

[Notă: Poate părea că pierdem prea mult timp cu aceste diagrame şi exerciţii dar ele constituie cea mai importantă parte tehnică a tangoului. Poţi şti paşii şi poţi cunoaşte bine muzica şi chiar ai putea să o asculţi şi să o simţi când eşti pe suprafaţa de dans – dar, dacă eşti incapacitat de o slabă baza tehnică, nu vei reuşi niciodată cu adevărat să exprimi ceea ce vrei să exprimi. Nu-ţi vei atinge niciodată întregul potenţial. A deveni obişnuit cu aceste puncte de echilibru, împreună cu o postură bună şi relaxată, este singurul mod de a elibera muzica pe care o simţi în tine.]

Cele două puncte frontale sunt importante deoarece, fără exagerare, ele sunt baza abilităţii bărbatului de a conduce şi a femeii de a urma. Acestea sunt punctele deasupra cărora ne aflăm atunci când comunicăm cu partenerul nostru. Acesta este principalul loc în care mesajele sunt transmise şi recepţionate. Când te afli în aceste puncte nu eşti responsabil doar de propriul corp ci şi de cel al partenerului. A învăţa să te relaxezi şi să controlezi ceea ce faci deasupra celor două puncte frontale este esenţa dansului de tango.

Punctul zero din centru este important deoarece este locul în care revii de fiecare dată când călcâiele tale trec unul pe lângă celălalt. Între fiecare dintre paşii pe care îi faci, în orice direcţie, călcâiele şi genunchii ar trebui să se apropie. Nu este nevoie să se atingă dar ar trebui să revină în apropiere ca şi când fiecare are ataşaţi mici magneţi. De fiecare dată când se întâmplă asta eşti re-echilibrat şi pregătit pentru a conduce (sau urma) următorul pas.

În cele din urmă, cunoaşterea acestor puncte este crucială pentru cele mai multe aspecte dificile din punct de vedere tehnic ale tangoului. Dacă nu te simţi confortabil deasupra punctului zero şi deasupra punctelor frontale ale fiecărui picior nu vei învăţa niciodată să mergi corect. Acesta este un subiect foarte complicat şi îl vom trata detaliat (şi clar sper) mai târziu. Deocamdată să spunem doar că, dacă nu te simţi confortabil când stai în echilibru deasupra acestor puncte, cu o postură corectă şi relaxată, nu poţi progresa. Pe o bicicletă poţi sta nemişcat în echilibru sau nu poţi… şi dacă nu poţi toată lumea de pe velodrom va vedea asta când vei începe să te clatini. La o milonga vei fi totuşi capabil să dansezi fără un bun echilibru de bază şi probabil vei putea păcăli câteva persone – dar nu vei fi niciodată cu adevărat capabil să exprimi muzica în modul în care o fac cei mai buni milongueros. Aşa că hai să trecem la treabă.

Începi cu o postură dreaptă din nou – pieptul sus, umerii înapoi şi relaxaţi, picioarele drepte şi relaxate. Stai în faţa unei oglinzi şi verifică simetria dreapta faţă de stânga, după aceea înclină-te în faţă astfel încât greutatea ta să fie pe cele două puncte de echilibru anterioare. Simte-te confortabil şi după aceea revino. Întoarce-te la punctul zero.

După aceea apleacă-te din nou uşor în faţă dar de data aceasta mergi înainte şi puţin dreapta pentru a ajunge deasupra puncului de echilibru din dreapta – faţă:

După aceea ne mutăm pe cealaltă parte, la punctul de echilibru stânga-faţă. Imaginea de mai sus arată cum ar trebui să se vadă în oglindă. Înclinarea spre faţă poate fi puţin exagerată dar nu este important cât de mult te înclini. Obiectivul este să ai greutatea centrată şi confortabilă pe cele două puncte frontale şi să înveţi să te mişti cu precizie între ele. Aşa că exersează mişcările în triunghi, între cele trei puncte: zero, faţă-dreapta, faţă stânga. Mergi în ambele direcţii. Ar trebui să arăţi şi să te simţi ca un copac înalt, leganandu-se în vânt în timp ce te mişti între cele trei puncte. Obişnuieşte-te cu felul în care se simte când o faci corect.

Atunci când eşti prea în faţă picioarele pot fi tensionate şi pui prea mare greutate pe partener iar atunci când eşti prea în spate poţi avea probleme cu paşii şi condusul.

Ţine minte că nu este un concurs. Nu te strădui până oboseşti şi nu căuta poziţii extreme. Ascultă ceva tango dacă doreşti. Deocamdată obiectivul este să ajungi suficient de departe înainte pentru a conduce confortabil. Poziţia dreaptă, cu pieptul înainte, umerii în spate şi relaxaţi ar trebui să îţi ofere suficient piept pentru a conduce fără a fi nevoie să îţi muţi centrul de greutate dincolo de proeminenţele tălpilor. Dacă este incomod sau se simte de parcă ai vrea să apuci podeaua cu degetele picioarelor, probabil te apleci prea tare. Verifică cu atenţie dacă degetele picioarelor sunt relaxate. Distanţa cu care îţi muţi greutatea înainte faţă de punctul zero este doar de câţiva centrimetri, dintr-un punct din apropierea călcâielor până într-un punct apropiat de proeminenţele tălpilor.