Găsirea punctului zero

Rick McGarrey – Tango and Chaos

Sincronizarea şi echilibrul sunt bazele tuturor activităţilor fizice sportive. A lovi o minge de tenis sau a schia cu viteză printre jaloane sunt lucruri foarte diferite dar sincronizarea şi echilibrul sunt fundamentale pentru ambele. Aşa că hai să vedem ce tipuri specifice de echilibru sunt necesare pentru a dansa tango. Dar, pentru început, vreau să va spun o poveste despre sport. (Îmi pare rău… dar nu are de a face cu echilibrul)

Pentru o perioadă m-am prostit cu un sport numit trial bike. Este un fel de cascadorie pe bicicletă cu foarte multe balansuri şi sărituri. Cei mai buni rideri pot face lucruri uimitoare – pot trece cu bicicleta peste autoturisme, pe pereţi, peste buşteni uriaşi şi bolovani – dar eu am exersat doar pentru a-mi perfecţiona manevrarea bicicletei. Mergeam în parc şi exersam ridicatul pe roata din spate, săriturile sau salturile peste mesele de picnic. La un moment dat am renunţat, după un umăr dislocat şi două cadre de mountain bike rupte. (Erau cadre de titan Litespeed, foarte scumpe. Producătorul le-a înlocuit deşi când am citit ce era scris mărunt am observat că garanţia nu acoperea “cascadoriile cu bicicleta”. Cred că au devenit puţin suspicioşi când am rupt al doilea cadru.)

hans

Legendarul trial biker Hans Rey în the deşert
şi trecând cu bicicleta peste un tanc în Moscova.

Unul dintre lucrurile pe care l-am învăţat în parc a fost cum să stau în echilibru pe bicicletă fără deplasare. Este foarte folositor pe traseele accidentate. Te poţi opri, privi în jur, sări într-o parte, sau chiar întoarce în jurul propriei axe şi merge înapoi. Şi le poţi face “curat” – fără a lua picioarele de pe pedale. Este de asemenea, folositor în cursele pe circuit. În ultima perioadă merg la velodromul din Parque Belgrano şi alerg pe circuit. Sunt ieşit din formă şi nu sunt foarte bun dar am totuşi o foarte bună “aşteptare” pe circuit. Pot sta în echilibru pe bicicletă fără deplasare ceea ce ajută la jocul de-a şoarecele şi pisica din cursele de sprint pe bicicletă.

Când exersam, găseam o porţiune cu iarbă, încetineam până la oprire şi urmăream cât de mult puteam sta în pedale fără a cădea. La început nu dura prea mult dar în timp am devenit bun. Stăteam aşa, fără să fac nimic şi mă gândeam la echilibru. ( Uneori a sta nemişcat pe o bicicletă devine plictisitor aşa că trebuie să te gândeşti la ceva. Obişnuiam să exersez cu un puşti care exersa aşa de mult încât a intrat în Cartea Recordurilor. După aceea a început să facă spectacole la deschiderile de mall-uri şi alte lucruri de genul ăsta. A numit asta “Cel mai plictisitor spectacol din lume”. Bineînţeles, ştia să facă şi alte lucruri. Odată, când coboram cu bicicletele pe o pantă de munte, a strigat “Limbo pe bicicletă!” şi a început să se strecoare prin cadrul bicicletei sale. Coboram cu aproximativ 64 km pe oră. A ajuns să se angajeze la un circ. Poveste adevărată.)

Am observat că în unele zile nu reuşeam să stau în echilibru iar în altele puteam sta o veşnicie. M-am gândit că este foarte interesant. Nu am văzut niciodată un studiu despre asta dar se pare că echilibrul vine şi pleacă, precum forţa şi viteza care pot varia de la o zi la alta. Oricum, uite ce aş face. Aş fixa cu privirea un punct la o distanţă medie în faţă, aş întoarce roata spre stânga şi aş încerca să simt fiecare mişcare fină a corpului meu. Aş deveni cât mai imobil posibil şi mi-aş imagina că stau deasupra unui punct de echilibru aflat sub mine. Mi l-aş imagina ca punctul de lumina al unui pointer laser şi aş încerca să îl ţin nemişcat. Este necesară concentrarea întregului corp, Uneori aş putea să cad dacă mi-aş mişca doar ochii. Aş căuta centrul precis al echilibrului meu, încetini respiraţia, relaxa şi încerca să rămân complet nemişcat. Obiectivul ar fi să găsesc şi să menţin punctul zero al mişcării, zero efort şi zero dezechilibru. Când se întâmplă toate acestea se simte chiar că timpul însuşi merge către zero – aşa că am numit asta găsirea punctului zero. (cei care au citit toate aceste poveşti îşi pot aminti când am urcat pe monumentul care marchează kilometrul zero în Congreso (Piaţa Congresului în Buenos Aires, n.tr.), într-o noapte, pentru a dansa. Acum câteva săptămâni eu şi Alej am întâlnit un cuplu din Canada la o milonga şi unul dintre primele lucruri pe care le-au întrebat a fost “ Unde naiba este acest monument Zero? Am bătut tot Congreso căutăndu-l!”)

Lucrul pe care l-am învăţat despre echilibru este acesta: la început nu îl ai… dar mai târziu îl vei dobândi doar dacă petreci foarte mult timp practicând! Aceasta este o veste bună deoarece înseamnă că, indiferent cât de slab este echilibrul tău natural, vei deveni mai bun practicând permanent. Şi pentru că a găsi şi a-ţi menţine echilibrul este crucial în tango, a lucra la asta este singurul, cel mai important lucru pe care îl poţi face pentru a-ţi perfecţiona dansul. Să începem. Hai să exersăm punctul nostru zero în tango:

feet1Wro

Cinci puncte de echilibru pentru a exersa: faţă stânga,
faţă dreapta, călcai stânga, călcai dreapta şi zero.

Găseşte o postură bună, centrată, relaxată şi gândeşte-te la punctul tău zero – punctul de echilibru chiar din centrul arcelor celor două tălpi, unde este nevoie de cel mai puţin efort pentru a sta în picioare. Acum să vedem celelalte patru puncte: punctele din dreapta şi stânga din apropierea proeminentei tălpii şi câte un punct pe fiecare călcai (imaginea de mai sus). Mută greutatea pe unul dintre ele şi stai nemişcat deasupra lui. Faţă drepta, călcâi stânga…, nu contează care. Doar alege unul şi obişnuieşte-te cu senzaţia de a sta nemişcat, cu toată greutatea deasupra lui. Nu va fi la fel de uşor ca în punctul zero deoarece va fi nevoie de ceva tensiune musculară dar exersează stand nemişcat, relaxat şi în echilibru cât de mult poţi. Nu lăsa corpul să se aplece nici un pic. Ar trebui să te simţi ca un copac drept, înalt, bătut de vânt, inclinandu-se lin astfel încât să de deplasezi doar puţin din centru către noua poziţie. Acum mută-te în alt punct şi fă din nou pauză. Stai în fiecare poziţie aproximativ cinci secunde, până când te simţi foarte stabil. Poate maestrul păpuşar plimbă sfoara prinsă în vârful capului tău în timp ce picioarele rămân pe loc. Greutatea se mută pe măsură ce te mişti pe modelul imaginii de mai jos. Deplasează-te în orice direcţie, şi stai acolo până eşti stabil în fiecare punct şi după aceea revino la zero:

feet2Wro

Urmăreşte modelul dreptunghiular de jur împrejur,
făcând pauză în fiecare punct.

Acum vom adăuga două trasee diagonale (mai jos) astfel încât te poţi deplasa de la un colţ la altul. Mişcă-te prin model aleator, balansând de la un punct la altul, făcând pauză în fiecare dintre ele. Mergi înainte şi înapoi, în zigzag, în mijloc şi înapoi. Conştientizează de fiecare dată când treci prin punctul zero.

feet3Wro

Deplasează-te aleator prin cele cinci puncte de echilibru.
Conştientizează de fiecare dată când treci prin punctul zero.

Acum vom adaugă încă patru puncte, în figura de mai jos, în mijlocul fiecărei laturi şi mijlocul liniilor din faţă şi din spate. Asta duce la nouă puncte diferite cu care putem exersa. Mişcă-te aleator şi devino conştient de fiecare dintre ele. Observă cum fiecare creează tensiune în diferiţi muşchi şi diferite oase. Lateralele şi punctele din mijloc sunt puţin mai uşoare, colţurile sunt cele mai grele şi zero este cel mai uşor. Asigură-te că foloseşti tehnica corectă: mută-te uşor, fă pauză pentru câteva secunde în fiecare dintre ele până când eşti perfect nemişcat şi după aceea treci mai departe. Nu îţi pierde postura. Stai drept şi relaxat, cu pieptul deschis şi ridicat.

balance5Wro

Nouă puncte de echilibru, Devino conştient de ele şi exersează
până când te simţi stabil şi relaxat în fiecare dintre ele.

Poţi face acest exerciţiu oricând şi oriunde. Dacă o faci regulat şi te concentrezi pe ceea ce simte corpul tău ţi se va perfecţiona echilibrul şi vei simţi asta pe suprafaţa de dans. Vei începe să devii conştient cu precizie de poziţia centrului tău de echilibru şi al partenerului în timpul dansului. Poate să pară simplu dar are câteva aplicaţii foarte importante şi subtile pentru mers iar mersul este cel mai dificil lucru în tango. Vom vorbi despre el mai târziu dar deocamdată obişnuieşte-te cu acest exerciţiu. Încearcă în faţa unei oglinzi şi verifică-te. Ar trebui să arăţi stabil, liniştit şi relaxat. Poate puţin caraghios dar elegant de asemenea. Simte ceea ce face corpul tău. Uneori când ajungi într-un punct şi eşti stabil joacă-te puţin. Vezi dacă poţi muta centrul imaginar de echilibru / punctul laser în cercuri mici în jurul fiecărui punct sau să-ţi scrii numele. Poţi chiar pune nişte muzică de tango şi să încerci să atingi câte un punct pe fiecare măsură. Probabil nu vei putea atinge consecutiv toate măsurile dar încearcă să atingi măcar unele dintre ele. Fă cercuri mici cu punctul de echilibru în timp ce asculţi muzica. Obişnuieşte-te cu senzaţia de congruenţă dintre ceea ce face corpul tău şi muzică. Partea superioară a corpului se balansează puţin şi ajunge desupra unui punct, pe ritm. Se opreşte, stă nemişcat şi după aceea se mută mai departe. Timpul petrecut cu asta va fi mult mai valoros decât a zbura undeva pentru un workshop.

.

Exprima evaluarea ta, oferind un numar de pantofiori:
1 Pantofior2 Pantofiori3 Pantofiori4 Pantofiori5 Pantofiori (10 evaluari, medie: 4,60 din 5)
Se încarcă...

One Response

Leave a Reply