Puterea pe care o are mirada

Mark Word – articol original

eyecontactUn dialog nesfârşit despre a conduce şi a fi condus..

O privire e mult mai puternică decât o încuviinţare.

Folosindu-mă de terminologia din tango, propoziţia de mai sus se poate traduce astfel:

Mirada este mult mai puternică decât un cabeceo

Dansatorii de tango tradiţionalişti spun că bărbatul este cel care se folosete de cabeceo, pe când femeia este cea care se foloseşte de Mirada. N-am înţeles niciodată cum acesta doi termeni pot fi asociaţi unui gen sau altuia şi, în practică, femeile încuviinţează înclinând capul şi bărbaţii, la rândul lor, pot foarte bine răspunde zâmbetului îmbietor al unei femei apropiindu-se de ea în timp ce păstrează contactul vizual cu aceasta. Nu îmi doresc să mi se ia dreptul de a experimenta puterea pe care o are Mirada. Contactul vizual nu îşi găseşte egalul printre tehnicile de comunicare non-verbală. Vreau şi eu să mă folosesc de puterea magică pe care o are Mirada!

Putere magică?

Poate credeţi că glumesc. Cercetările care i-au vizat pe copii au arătat acum multă vreme cum contactul vizual frecvent îi ajută pe cei mici să se dezvolte normal. Multe lucruri neplăcute se întâmplă în timpul dezvoltării noastre dacă cei care ne poartă de grijă nu ne oferă suficient contact vizual. Mai recent, ziarul The New York Times a adus în discuţie toată această agitaţie din spatele cercetărilor legate de puterea contactului vizual. Cel mai nou studiu fusese făcut de cerecetatorii de la Universitatea Cornell şi fusese publicat în jurnalul Environment and Behavior.

“Cercetătorii […] au manipulat modul în care iepurele de pe cutiile de cereale Trix se “uită” şi au descoperit că subiecţii adulţi erau mai predispuşi să aleagă marca respectivă de cereale în detrimentul altora, dar doar dacă iepurele se uită la ei şi nu în altă parte. Un lucru destul de ciudat observat de către cercetători a fost faptul că personajele de pe cutiile de cereale pentru copii se uitau în jos, astfel încât să poate întâmpina privirea copiilor care privesc în sus către aceste cutii atunci când cei mici se află într-un supermarket.”

În terminologia din tango, cerealele Trix Rabbit sunt cele care se folosesc de mirada pe când adulţii (sau copii) se folosesc de cabeceo, cumpărând un produs care nu le face bine nici lor, nici copiilor lor. Dacă toate personajele aflate pe cutiile diverselor produse te pot face să înclini capul (cabecear) atunci când te afli în faţa produsului respectiv, atunci cât de puternică este influenţa pe care o are mirada?

Ziarul The Times a mai precizat faptul că pacienţii ai căror medici curanţi le-au oferit mai mult contact vizual s-au vindecat într-o proporţie mai mare decât alţii care nu au beneficiat de acelaşi tratament. Unii reprezentaţi din domeniul medical chiar sugerează că ar fi bine ca medicii să nu aibă un laptop în faţă atunci când examinează un pacient. „Doar contactul vizual activează în totalitate acele părţi ale creierului care ne permit să evaluăm mai corect şi mai puternic care sunt intenţiile şi emoţiile unei alte persoane. Putem să ne gândim la asta ca la un buton care-ţi activează creierul ori de câte ori ai contact vizual cu o altă persoane, indiferent dacă persoana în cauză se află în faţa ta sau în partea cealalată a unei încăperi foarte aglomerate.”

Însăşi senzaţia că cineva te priveşte direct are un efect puternic asupra ta. Ziarul The New York Times explică în continuarea articolului ce este de fapt cu acest fenomen ciudat:

„Anumite regiuni din creierul persoanelor oarbe se aprind atunci când cineva îi priveşte direct în ochi. Este un fel de conştientizare atavică şi motivul pentru care oamenii simt că sunt priviţi chiar şi înainte ca ei să se întoarcă şi să-i vadă pe cei care îi privesc. În mod firesc, acest lucru aduce cu sine anumite beneficii evoluţioniste, pentru că oamenii pot astfel observa şi discerne între potenţiali parteneri sau potenţiali prădători.”

Dar dansatorii care participă la o milonga sunt conştienţi de mult timp de beneficiile aduse de mirada. Există însă preconcepţia că mirada  este un semn al umilinţei, al docilităţii, pe când cabeceo este un indicator al puterii. Ei bine, cercetările existente arată că lucrurile nu stau deloc aşa! Şi pot să vă spun şi eu, atât din experienţa mea, cât şi din cea a altor dansatori cu care am vorbit, că mirada nu este interpretată în felul acesta.

Unde rezidă, totuşi, puterea?

O să vă povestesc cum se desfăşoară lucrurile – cel puţin pentru mine: muzica începe să cânte, ceea ce ne conduce atât pe mine, cât şi pe o potenţială parteneră înspre a ne uita în jur. Nu o căutam în mod special pe acea parteneră, însă m-am lovit de privirea ei zâmbitoare. Iar persoana aceasta îmi decide acum următoarea mutare. O urmez zâmbindu-i la rândul meu. Îmi înclin capul sau îl ridic (cabeceando) ca răspuns la mirada primită de la ea, un gest de putere din partea ei. Iată-ne acum pe pista de dans, iar eu îi „propun” o îmbrăţişare prietenească, dar ea, în schimb, mă conduce, propunându-mi altceva: o îmbrăţişare minunată, înduioşătoare. Până în punctul acesta, nu mi-am exercitat rolul de leader în niciun fel.

El hombre propone, la mujer dispone. E o expresie uzuală, din spaniolă, care descrie dinamica tangoului: „bărbatul propune, iar femeia dispune” (propone/dispone). Zicala asta nu are nicio legătură cu actul de a conduce. „El hombre propone, la mujer dispone” nu face nicio aluzie la rolurile de leader/follower, ci doar la faptul că dansatorii au roluri diferite şi nimic mai mult.

Înţelepţii sufiţi au o altă zicală însă: „Oamenii propun, iar dumnezeu dispune”. Oare cine conduce pe cine în cadrul acestei interacţiuni în care cineva propune şi altcineva dispune? Ceea ce vor înţelepţii sufiţi să sugereze este faptul că dumnezeu îşi pleacă urechea către dorinţele oamenilor. Iar tangoul le cere dansatorilor, în mod supraomenesc, să asculte.

Îmi place să urmez la Música (adevaratul leader) şi îmi place să urmez o femeie care îmi oferă o mirada intensă. Şi cu atât mai mult îmi place să mă las purtat de propunerea ei mult mai bună de a ne contopi într-o îmbrăţişare. Îmi place să-i simt dorinţa de a rămâne prinsă în acea îmbrăţişare un pic mai mult, în timpul unui intro, înainte de a face primul pas. Îmi place să-i simt dorinţa de a face o pauză chiar înainte de un ornamento, şi să fiu perfect conştient de modul diferit în care m-a făcut pe mine să dansez prin simplul fapt că ascultă cu adevărat ce ne dictează muzica. Şi, totodată, îmi place felul în care mă conduce înspre a o ţine în braţe mai mult, chiar şi după ce muzica s-a oprit.

Adevăratul leader, la Música, este cel care conduce. Cei aflaţi pe pista de dans nu fac decât să-i urmeze vocea. Cei mai buni aşa-zişi leaderi încep prin a fi conduşi. Având toate lucrurile acestea în vedere, aş propune să-i oferim doar muzicii rolul de leader. Ascultătorul numărul 1, cel care în mod tradiţional este numit leader, trebuie să petreacă mult timp ascultând pentru a putea fi numit leader. Ascultătorul numărul 2 este propunerea mea pentru persoana care, în mod tradiţional, este numită follower. Nu-i aşa că are mai mult sens ca acestui rol femino să-i fie atribuită titulatura de „follower numărul 2”? „Ea” a fost nevoită prea multă vreme să urmeze şi să medieze conflictul pe care „el” îl are cu Leaderul principal! Hai să renunţăm la ideea că sunt doi sau chiar trei leaderi. Cel mai bine, cred eu, ar fi să urmăm vocea muzicii.

.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.