De ce tango?

Artem Maloratsky

Cei mai mulţi “dependenţi” de tango nu îşi pun o asemenea întrebare – ei ştiu că îl iubesc şi de aceea îl practică. Eu personal, am această dorinţa puternică de a dansa tango de aproape 13 ani, şi nu se diminuează deloc. Dar, dând deoparte aceste emoţii iraţionale, sunt de asemenea interesat de înţelegerea calităţilor fundamentale care fac acest dans atât de atrăgător. În experienţa mea tangoul a fost o forţă pozitivă în următoarele trei moduri:

– ca un mod de relaxare plăcut şi un mod de socializare confortabil;

– ca o activitate terapeutică;

– ca o formă de artă semnificativă cultural, un instrument de evoluţie conştientă.

Luat la cel mai uşor mod, tangoul, ca orice alt dans social, este o bună alternativă a activităţilor recreative legate de alimente şi băutură. Eu m-am simţit întotdeauna oarecum inconfortabil şi nu am agreat petrecerea multor ore în baruri, restaurante sau cafenele. Am simţit din prima tangoul ca fiind un mod mult mai natural de a petrece timpul împreună cu alte persoane. A fost mai uşor pentru mine să dansez ore întregi cu cineva decât să vorbesc cinci minute. Dar şi a discuta devine mai uşor pentru că tangoul oferă o sursă inepuizabilă de subiecte interesante. Mie mi se pare, de asemenea, mai natural să întâlnesc oameni într-un mediu care implică dansul – unii se exprimă mult mai bine, chiar fără să vrea, printr-un dans decât prin ore întregi de discuţii mărunte.Înainte de a deveni conştient de semnificaţia culturală a tangoului, m-am simţit ca acasă la milonga, deşi am fost născut şi crescut în Rusia. Mi se pare mult mai logic să intru în contact cu alţi oameni în baza dansului şi a muzicii pe care o iubim decât în situaţii conjuncturale precum munca sau şcoala.

O altă caracteristică unică a tangoului e că acesta este o interacţiune senzuală, dar non-sexuală cu sexul opus. El permite o experienţă viscerală cu fiinţa partenerului fără a deveni prea intimi. Este pentru oameni o metodă minunată de a se exprima ca bărbaţi şi femei, fără a intra într-o relaţie sexuală.

Un alt motiv pentru a dansa tango este că poate funcţiona ca o activitate terapeutică pe mai multe niveluri. În primul rând este este o activitate aerobică uşoară, relativ sigură şi accesibilă la orice vârstă. Ca atare, poate face pe cineva să se simtă bine şi este mult mai distractiv decât multe alte sporturi. Tango este, de asemenea, terapeutic datorită conexiunii fizice pe care o implică, cu o altă fiinţă umană. În cultura modernă, tot mai mulţi oameni se simt izolaţi şi lipsiţi de contact fizic, mai ales dacă nu se află într-o relaţie. Îmbrăţişarea unei alte persoane pe durata unui dans poate influenţa foarte mult starea de spirit. Dar o putere terapeutică mult mai mare a tangoului constă în modul metaforic în care reflectă toate relaţiile noastre şi mai ales modul în care ne raportăm la sexul opus. Tango a fost numit pe bună dreptate o poveste de dragoste de trei minute. Deoarece îmbrăţişarea în tango este atât de apropiată şi pentru că dansul este improvizat, se evidenţiază în mod inevitabil caracterul şi modelele de relaţionare. Astfel de lucruri nu sunt întotdeauna uşor vizibile din exterior, dar ele sunt percepute foarte clar de partenerul de dans. De asemenea, cu un pic de efort, cineva poate observa obişnuinţele comportamentale şi modul în care acestea afectează experienţa ambilor parteneri. Doar faptul de a deveni mai conştienţi de ce ne poate învăţa partenerul despre tiparele comportamentale în general poate fi, ca o consecinţă, foarte terapeutic (pentru mine a fost). Se poate câştiga şi mai mult din a învăţa cum să transformi creativ tiparele cuiva. Tangoul este un mod de relaţionare în care cineva poate experimenta şi învăţa în condiţii de siguranţă, pentru că eşecul în a dansa un tango nu este la fel de înfricoşător ca eşecul într-o poveste de dragoste din viaţa reală. O altă valenţă terapeutică a tangoului este că, în mod inevitabil, acesta este un act creator – fiecare dans este o interacţiune spontană, nepremeditată. În consecinţă, se dezvoltă potenţialul nostru creator, ne pune mai mult în contact cu instinctele şi intuiţia noastră. În lumea de astăzi, în care mulţi oameni nu găsesc suficient spaţiu pentru creativitate la locul de muncă, existenţa unui hobby creativ, în care se exprimă liber, poate îmbunătăţi foarte mult starea de spirit.

Cel mai important motiv pentru a dansa tango, în opinia mea, este că acesta poate fi practicat ca o formă de artă evolutivă – concept discutat în detaliu în secţiunea Tango and Conscious Evolution. Tangoul este o interacţiune care implică simţurile noastre, abilităţile motorii, instinctele noastre, sentimentele noastre, intuiţia noastră – totalitatea noastră psiho-fizică – într-un asemenea grad încât poate fi folosit ca un instrument pentru dezvoltarea generală a fiinţei. Tango este o interacţiune creativă care ne poate învăţa principiile profunde ale interacţiunii în general. Astfel, precum artele marţiale orientale, tangoul acţionează ca un instrument de transformare pozitivă a minţii, corpului şi spiritului. Când este practicat având acest scop în vedere, devine o formă rară de artă, semnificativă cultural, îmbunătăţind starea de bine a indivizilor şi cultura ca un întreg. Dar, pentru că acest potenţial al tangoului să se manifeste pe deplin, este necesară o abordare corectă. Pentru mine a început cu înţelegerea că secretul progresului în acest dans este îmbunătăţirea abilităţilor fundamentale precum postura, mersul şi autocontrolul. După aceea am încercat să descopăr cum să practic această formă de artă, astfel încât să mă conducă cât mai rapid la autoperfecţionare în general. Aceasta înseamnă, în opinia mea, artă pură. Prin această abordare am ajuns să experimentez o îmbunătăţire majoră, atât în dansul meu cât şi în nivelul general al stării de bine. […]

 

Exprima evaluarea ta, oferind un numar de pantofiori:
1 Pantofior2 Pantofiori3 Pantofiori4 Pantofiori5 Pantofiori (6 evaluari, medie: 4,83 din 5)
Se încarcă...

Leave a Reply