Volvamos a empezar / O vom lua de la capăt

posted in: Muzica si versuri | 0

Volvamos a empezar

Hoy vuelvo por fin, otra vez a tu lado

Feliz como nunca con ansia de hogar

Los chicos ya saben que es lo que ha pasado

Y ahora hay un padre que pueden mostrar

 

Mira… mira que regalos compré para todos

Juguetes y ropas, también un licor

Y un velo de novia más lindo que el cielo

Pues se que la nena ya tiene un amor

 

Mira.. nuestros cachorros como ayer

Mira, como me abrazan otra vez

Quien sabe cuantas veces precisaron mi calor

Y en esta desnudez me habrán llamado con su llanto

 

Hoy tengo la dicha de mi hogar

Y se que vos sufriste más que yo

Venis, poné la mesa y esconde ese lagrimón

No llores, por vamos a empezar

 

Con sombras de cárcel lavé mi pecado

Si acaso cárcel los pudo lavar

Los jueces de mármol nunca comprendieron

Que a veces la vida te obliga matar

 

Mira.. nuestros cachorros como ayer

Mira, como me abrazan otra vez

Quien sabe cuantas veces precisaron mi calor

Y en esta desnudez me habrán llamado con su llanto

 

Hoy tengo la dicha de mi hogar

Y se que vos sufriste más que yo

Venis, poné la mesa y esconde ese lagrimón

No llores, por vamos a empezar

O vom lua de la capăt

Astăzi mă întorc, în sfârșit, din nou lângă tine

Fericit ca niciodată, cu dor de casă.

Copiii știu deja ce s-a întâmplat

Și acum au un tată pe care îl pot arăta.

 

Uite… uite ce daruri am cumpărat pentru toți

Jucării și haine, de-asemenea un lichior

Și un voal de mireasă, mai frumos decât cerul

Căci știu că fetița are deja un iubit.

 

Uite … puii noștri.. ca ieri

Uite, cum mă îmbrățișează din nou

Cine știe de câte ori au avut nevoie de căldura mea

Și în această goliciune m-au chemat cu plânsul lor

 

Astăzi simt bucuria de a fi în casa mea

Și știu că tu ai suferit mai mult decât mine

Vino, pune masa și ascunde-ți lacrima

Nu plânge, căci o vom lua de la capăt.

 

Cu umbrele închisorii mi-am spălat păcatul

Dacă, oare, închisoarea l-a putut spăla

Judecătorii din marmură nu au înțeles niciodată

Că uneori viața te obligă să omori.

 

Uite … puii noștri.. ca ieri

Uite, cum mă îmbrățișează din nou

Cine știe de câte ori au avut nevoie de căldura mea

Și în această goliciune m-au chemat cu plânsul lor

 

Astăzi simt bucuria de a fi în casa mea

Și știu că tu ai suferit mai mult decât mine

Vino, pune masa și ascunde-ți lacrima

Nu plânge, căci o vom lua de la capăt.

 

Singura variantă muzicală pe care am găsit-o e cu Óscar Larroca și orchestra Alfredo de Angelis.. așa că pun patru dansuri. Mi se pare interesant cum, pe structura destul de simplă a melodiei, sunt faine și atât de diferite între ele. Îmi aduc aminte de o fotografă care, ajungând din întâplare la o milonga în aer liber, era frustrată că nu prinde un moment în care toată lumea să fie într-o „poză”, și m-a întrebat ceva de genul: voi nu aveți și voi o școală, să învățați niște pași, ceva să fie toată lumea la fel?

 

 

 

 

 

 

 

Leave a Reply