Veronica Toumanova – Articol original
Este importantă tehnica în tango? Da. Dacă doreşti să te bucuri de o activitate, să deprinzi o abilitate şi să o perfecţionezi, tehnica îţi va fi de ajutor. Tehnica îţi oferă, în primul rând, un anumit confort în ceea ce faci. Te ajută să te mişti cu mai puţin efort. Îţi permite să ai un dans mai bogat, mai complex. Te trece la următorul nivel în ierarhia dansatorilor din comunitatea ta. Te face să te bucuri mai mult de dans. Este corectă formula: “tehnică mai bună = experienţă mai plăcută”. Totuşi, formula: “tehnică bună = tango bun” este incorectă. Sau mai degrabă este incompletă.
Remarca pe care o aud cel mai des de la un dansator despre alt dansator este aceasta: “Ştii, chiar mi-a făcut plăcere să dansez cu el/ea. Poate nu este cel/cea mai bun(ă) dansator/dansatoare din încăpere sau chiar este departe de asta, dar are cel/cea mai plăcut(ă) …” (aici urmează un aspect al dansului persoanei respective cum ar fi: îmbrăţişare, conexiune, muzicalitate , prezenţă, energie, pasiune, etc.)
După cum se vede ESTE importantă tehnica dar cel mai adesea nu este aşa importantă. Oamenii subliniază adesea că tango este plăcut ÎN CIUDA deficitului de tehnică. Atunci ce determină persoanele să danseze cu cineva care ar putea fi sub nivelul lor de tehnică sau chiar fără nici un pic de tehnică? Ce îi face să se ataşeze de dansatorii cunoscuţi în loc să încerce cu cineva nou? Ce îi face să aleagă un nou dansator din mulţimea tuturor celor care stau de jur împrejur?
Eu îl numesc “factorul uman”. Pentru mine formula corectă este “factorul uman + tehnică = experienţă de tango plăcută”. Aşadar, ce este “factorul uman” în tango?
În primul rând este modul în care te raportezi la tine însuţi. Felul în care te vezi, te simţi şi te prezinţi. Felul în care îţi place, nu îţi place, te iubeşti sau te urăşti pe tine însuţi. Ceea ce simţi despre dansul tău, tehnica ta, aspectul tău, feminitate, masculinitate, postură, nivel şi aşa mai departe. Factorul uman este despre cât de mult te iubeşti pe tine însuţi şi cât din această dragoste se reflectă în prezenţa ta. Este despre cât de încrezător eşti în a te afişa, pentru că atunci când dansezi, toată lumea va vedea întreaga ta personalitate. E nevoie de curaj ca să te prezinţi în acest mod. Cum spunea un profesor de flamenco: “Nu poţi învăţa să te mişti frumos dacă adânc în interior eşti convins de urâţenia ta”. Nici un profesor nu va putea să te înveţe tango bine dacă nu îţi iubeşti corpul. Dacă te lupţi cu tehnica, poate nu este cel mai bun lucru să faci un ocho corect, ci să înveţi cum să îţi iubeşti şi să îţi admiri corpul mai întâi. Îţi doreşti să te bucuri de dansul tău sau doar cauţi greşeli? Ai încercat să intri într-o dispoziţie bună înainte de a veni la milonga? Îţi asumi responsabilitatea pentru CUM TE SIMŢI în orice moment?
A doua componentă importantă a “factorului uman” este cum te raportezi la ceilalţi. Care este strâns legată de cum te raportezi la tine însuţi. Dragostea generează dragoste. În termeni specifici tangoului asta înseamnă: cât de capabil eşti să îmbrăţişezi confortabil o altă persoană şi să stai îmbrăţişat cu ea tot timpul dansului? Cât eşti de capabil să asculţi alt corp, altă muzicalitate? Cât eşti de sensibil(ă) la echilibrul tău sau al lui/ei? Cât eşti de iertător dacă cealaltă persoană nu se ridică la nivelul aşteptărilor tale? Te foloseşti de cealaltă persoană doar pentru plăcerea ta? Diferenţa între a dansa şi a dansa împreună este aceeaşi cu cea între a face sex şi a face dragoste. Ambele pot fi foarte plăcute dar nu este acelaşi lucru. Şi da, a fi atractiv/ă (şi atras/ă sexual) de alte persoane este deasemenea parte din relaţionarea cu alţii, parte din tango, parte a acestei experienţe. La fel este şi respectarea dreptului celeilalte persoane de a nu dori să danseze cu tine.
Factorul uman în tango este despre a te conecta la tine însuţi şi a te conecta cu alţii. Dar există de asemenea o altă componentă importantă: conectarea la dansul propriu zis. Conexiunea la dans se produce prin muzică. Dansul nu este executarea unor mişcări de către anumite părţi ale corpului. Dansul este ilustrarea muzicii (energie, dispoziţie, textură, ritm, melodie) cu întrega ta fiinţă. Unele persoane au abilitatea naturală de a face asta şi pentru ei învăţarea tehnicii doar va perfecţiona această abilitate. Alte persoane nu au în mod natural această abilitate iar pentru profesorii de tango cel mai dificil lucru nu este să le predea mişcările corecte ci cum să-i înveţe să DANSEZE cu adevărat.
Te poţi bucura de tango fără aproape nici un pic de tehnică? Absolut! Dacă eşti un dansator avansat, înseamnă că ai avut distracţie enormă ca începător. Altfel ai fi abandonat. E nevoie să înveţi tehnică pentru a te bucura de tango? Să o spun astfel: nimeni nu a suferit vreodată de prea multă tehnică dar întâlnesc în fiecare zi dansatori care suferă din lipsa ei. Un profesor bun te va ajuta să perfecţionezi ambele – tehnica ŞI factorul uman. Eric Franklin, dansator şi profesor, a spus: “Cea mai importantă tehnică este dragostea pentru dans.”
Un vechi prieten mi-a spus odată: “Ştii, îmi amintesc cum ne-am întâlnit prima oară, acum mulţi ani. Tu erai o fată drăguţă care privea hipnotizată suprafaţa de dans şi toţi acei dansatori minunaţi. Eu eram unul dintre ei, eram tare, eram experimentat, dansam de aşa de mult timp – doi ani! Mă simţeam aşa de bătrân încât începusem să uit de ce ar trebui să îmi placă. Te-am invitat. Erai evident total începătoare, nici măcar nu ştiai ce este un ocho. Dar dansul cu tine m-a făcut să înţeleg ce doresc de la tango. Era aşa de mult dans în tine. Erai aşa de intensă, te-ai dăruit atât de total. Îmi amintesc cum am ieşit de pe suprafaţa de dans spunându-mi: de acum încolo ACEASTA este ceea ce îmi doresc.”
.
Lasă un răspuns