Mersul (Partea I)

Rick McGarrey – Tango and Chaos

„Trebuie să muncești din greu ca să devii un jucător înnăscut de golf”

                                                                     -Gary Player

Mă tot pregătesc să scriu despre mers de când am imceput aceste pagini, cu șapte ani în urmă. Motivul pentru care am așteptat atât de mult până să abordez acest subiect este importanța lui foarte mare. Într-un anumit sens, mersul este tango. Sau cel puțin expresia lui fizică. Dacă poți merge bine, pe ritm, l-ai prins. Restul este doar ornament. Odată ce înveți să mergi bine pe muzică, vei avea echilibru și control pentru a face aproape orice. A descoperi pași sau structuri noi devine aproape la fel cu a alege din vitrină. Tot ce trebuie să faci este să decizi pe care îl dorești – precun decizi ce fel de rochie îți place sau ce culoare de cravată vrei să porți. Poți încerca diferiți pași, să îi folosești puțin și după aceea să îi păstrezi sau să îi abandonezi.

Persoane diferite învață în moduri diferite. Modul meu de a aborda ceva complex este să îl descompun și să încerc să înțeleg fiecare element. Asta nu funcționează pentru orice. Misterele tangoului sunt în general prea profunde pentru acest mod de abordare, dar activitatea fizică specifică mersului se pretează. Așa că hai să revedem câteva exerciții de bază ale mersului în tango și după aceea vom face primul nostru pas. Vom vedea dacă ne putem dezvăța de stilul de mers pe care îl avem de când suntem mici copii, pentru a deveni dansatori de tango:

m1
Începe cu o postură înaltă, “sfoară” și conștientizează punctele de echilibru.
 m2
Stai confortabil pe cele două puncte de echilibru frontale și după aceea învață
să pui toată greutate pe unul dintre ele și să ridici celălalt picior.

 m3  Un mic pas înainte

   În regulă, hai să facem un pas. Revino în punctul zero. Găsește-l, stai foarte relaxat, centrat și după aceea ridică un picior. Ține-l la câțiva centimetri deasupra podelei, cu laba piciorului atârnând relaxată, cu degetele în jos. Acum ai întreaga greutate pe un picior. Suntem aici la jumătatea drumului dar trebuie să adăugăm încă un lucru. Imaginează-te stând în echilibru perfect cu un picior ridicat și relaxat iar cineva te împinge puțin chiar între omoplați (poți chiar ruga pe cineva să o facă). Vei începe să te înclini în față… și ceea ce faci în continuare este important:

  1. Nu flexa piciorul de sprijin.
  2. Nu pierde postura.
  3. Nu încerca să faci un pas mare. 30 cm este suficient.

În timp ce începi să te înclini ridică puțin genunchiul, condu piciorul înainte pentru a te sprijini și încearcă să îndrepți piciorul exact în momentul în care talpa ta ia contact cu podeaua. Este greșit să îl îndrepți mai devreme sau să îl îndrepți mai târziu (există porecle în Argentina pentru aceste obiceiuri greșite pe care le vom discuta mai târziu). Dacă o faci corect, punctul de echilibru anterior de pe talpa piciorului trebuie să ia contact cu podeaua chiar când piciorul tău se îndreaptă:

m4
Primul nostru pas de tango: În imaginea 1 suntem drepți, în echilibru deasupra punctului de echilibru față – dreapta.
O forță nevăzută (săgeata) ne împinge, începem să ne înclinăm înainte și să ridicăm puțin genunchiul…

m5

…. Pe măsură ce ne înclinăm mai departe începem să îndreptăm genunchiul. Piciorul ajunge perfect drept exact în momentul în care talpă noastră ia contact cu podeaua (ultima imagine). Observați linia galbenă: piciorul meu drept nu se îndoaie niciodată.

Două lucruri de observat. În primul rând, privește linia galbenă din toate aceste capturi video. Piciorul meu drept nu flexează. Sunt anumite momente când flexezi în timp ce mergi la tango dar acesta nu este unul dintre ele. Nu o face. Gândește-te la menținerea piciorului de bază drept și înalt pe măsură ce te înclini spre înainte. În al doile rând, observă că atunci când piciorul meu stâng ia contact cu podeaua nu este nici el flexat. Dacă te uiți atent la video și la ultimele două imagini poți observa că se îndreaptă exact în punctul în care talpa mea ia contact cu podeaua.

Un alt lucru de observat este centrul meu de greutate. Privește la primele trei imagini (rândul de sus) unde începe pasul. Observă cât de mult mă înclin spre înainte înainte de a începe cu adevărat pasul… adică înainte de a începe să duc spre înainte piciorul liber. Asta este foarte important deoarece este ceea ce dă mersului de tango aspectul ritmic și de asemenea, oferă partenerei o indicație cu pieptul puternică și clară. Dacă înveți asta mersul tău va arăta dinamic și va oferi o senzație dinamică, lină și plăcută pentru partenera ta. Și cel mai important, acest pas creează unul dintre elementele de bază ale exprimării muzicale (pe care o vom discuta în curând). Deocamdată, ține minte că întinderea piciorului prea devreme este unul dintre obiceiurile greșite în tango.

În ultima imagine de mai sus tocmai am aterizat pe podea pe un picior drept, Ce se întâmplă mai departe? Obiectivul este să ajungem cu acel picior din nou drept, deasupra punctului zero, punctul neutru de echilibru în care ne întoarcem după fiecare pas: Uite cum ar trebui să arate:

m6  Ține piciorul drept și deplasează-l până în punctul zero

   În toată această serie piciorul meu de sprijin rămâne perfect întins. Dintr-un punct superior echilibrat cu picioarele apropiate îl conduc în jos în timp ce “cad” în față. După aceea conduc celălalt picior înapoi sus, în punctul de echilibru. Vom discuta mai mult asta în următorul articol, deocamdată să ne mai uităm la un lucru:

m7   Greutarea ta trebuie să fie spre față imediat ce talpa ia contact cu podeaua.

   Linia galbenă verticală reprezintă centrul echilibrului meu. Piciorul meu drept tocmai a luat contact cu podeaua și corpul meu este înclinat spre înainte astfel încât întreaga mea greutate se mută pe el foarte rapid. Puteți vedea în prima imagine greutatea părăsind piciorul stâng, în cea de a doua piciorul stâng părăsește podeaua iar întreaga mea greutate este pe dreptul. Aceasta se numește “să pășești în podea” și ar trebui o poți identifică în video. Oferă mersului o imagine solidă. A nu muta greutatea rapid în timpul pasului este rezultatul unei tehnici improprii și conduce la tot felul de probleme.

Toate cele trei elemente pe care le-am discutat – a păși de pe un picior întins pe celălalt, a înclina corpul înainte, a transfera rapid greutatea pe piciorul care ia contact cu podeaua sunt foarte importante în tango. A nu le face creează obișnuite greșite care au porecle. În Argentina ei numesc aceste greșeli: “a merge pe genunchi”, “a încerca apa” și “ a merge pe ouă”. Le vom demonstra mai târziu. Urmărește din nou filmul și vezi dacă poți identifica lucrurile pe care le discutăm:

Astfel, concluzia surprinzătoare este că nu există nici un motiv pentru a flexa piciorul de bază în timpul mersului în tango. Multe persoane au dificultăți în a înțelege asta și atunci când încerc să le explic, răspunsul este uneori ironic. Adesea merge de la “Da, da … bine!” până la “Presupun că așa este… dacă vrei să mergi ca un robot.” Este descurajant să încerci să explici ceva important despre tango unor oameni care câștiga bani predându-l și ei se uită la tine de parcă ai spus că ai fost răpit de extratereștrii cu o farfurie zburătoare.

Dar întotdeauna există și cealaltă fațetă. După ce am publicat filmul în această dimineață un tip a venit acasă la noi să lucreze ceva. Eram cu laptopul afară și fiindcă nimeni altcineva în afară de Alej nu văzuse clipul am decis să i-l arăt. Tot ce am spus a fost că e ceva de pe Internet și mă întreb ce crede el. El nu știa tango. Era omul care repară instalații dar s-a uitat la el de două ori-câteva secunde de video fără sunet, ilustrând un bărbat făcând trei pași în haine de stradă. S-a gândit pentru un moment și a spus: „Lindo. Es tango, no?”   Foarte tare! Cel puțin o persoană a înțeles.

.

Exprima evaluarea ta, oferind un numar de pantofiori:
1 Pantofior2 Pantofiori3 Pantofiori4 Pantofiori5 Pantofiori (9 evaluari, medie: 4,78 din 5)
Se încarcă...

Leave a Reply