Rick McGarrey – Tango and Chaos
Toată lumea ştie că tangoul este compus din diferite modalităţi de mişcare. La cursuri, instructorii dau adesea tot felul de nume figurilor şi structurilor pe care le predau iar când am început tangoul credeam că este important să memorez numele mişcărilor cu o complexitate din ce în ce mai mare pe care le învăţam. Mai târziu, am descoperit că persoanele de la milongi nu folosesc de fapt multele denumiri ale paşilor de tango. Milongueros se gândesc la tango într-un mod diferit. Deşi vorbesc fără încetare despre muzică, vocabularul pentru mecanicile tangoului este în general limitat la a discuta moduri de a merge şi de a te roti. Rotirile se numesc giros şi pot folosi cuvântul “pisar” pentru a discuta modul în care piciorul atinge podeaua.
O parte interesantă a tangoului care nu este discutată prea des este pauza. Cei care fac demonstraţii folosesc adesea pauza pentru a afişa poziţii dramatice ale corpului sau pentru a se privi cu emoţie unul pe celălat. Pauzele sunt predate adesea la cursuri ca oportunităţi pentru femeie de a face ornamente (au fost predate o serie de “cursuri de adornos” în oraşul meu şi erau foarte populare). Doar de curând am învăţat că a te opri şi a face multe ornamente aleatoare este unul dintre semnele tangoului turistic, lipsit de calitate, în Buenos Aires.
Dar asta nu înseamnă că pauzele nu se folosesc pe pistas (suprafeţele de dans). A face pauză la o milonga are câteva scopuri practice. Se poate folosi pentru a aştepta ca spaţiul să se deschidă sau pentru a aştepta muzica. Sau, uneori, ca un moment liniştit pentru ca parteneri să se odihnească, să recâştige echilibrul şi să se reconecteze unul cu celălalt. Dar există şi un sens mai înalt. Arta de a dansa tango este exprimarea muzicii prin mişcări şi cei mai buni milongueros sunt de asemenea capabili să se exprime fără a se mişca deloc. Mult timp am fost conştient intuitiv de acest lucru dar nu am putut niciodată să pun degetul pe el. În pauzele calme ale câtorva dansatori exista ceva care declanşa un răspuns emoţional în mine. Dar exact cum şi când să foloseşti pauza poate fi unul dintre cele mai dificile aspecte ale tangoului – în special pentru dansatorii cu experienţă mai puţină. A şti când să nu te mişti este legat intim de muzică şi de emoţiile partenerilor iar cei cu cei mai mulţi ani de dans o fac cel mai bine. Ei folosesc nemişcarea şi echilibrul pentru a compensa dezechilibrul, uneori frenetic, al suprafeţelor de dans aglomerate.
Câteva exemple ale artei de a face pauză:
Rândul de sus: Juan Manuel, Miguel Balbi, Julio Duplaa y Alej, Hector y Maria Eugenia
Jos: Tete y Alej, Ismael El Jalil y Alej
.
Lasă un răspuns