3. Conexiunea cu partenerul – 4. Lipsa de efort

Artem Maloratsky

Lipsa de efort a conexiunii fizice cu partenerul este uşa care deschide calea către libertatea, integritatea şi sincronizarea ei. Fără ea nici măcar nu poţi fi suficient de conştient de corpul şi mişcările partenerei/partenerului sau de cele proprii. Dacă ai de gând să lucrezi doar la un singur lucru, alege ca acesta să fie lipsa de efort – multe alte lucruri bune vor veni automat împreună cu ea.

Cu cât mai multă tensiune am fost capabil să “descarc” în afara îmbrăţişării cu atât mai magic a devenit dansul. Cu cât conexiunea devine mai lipsită de efort cu atât partenerii devin capabili să-şi simtă unul altuia mişcările şi să răspundă unul altuia mult mai direct. Ei devin din ce în ce mai puţin conştienţi de mijloacele de comunicare şi dansul se simte din ce în ce mai mult ca un dialog spontan.

O modalitate bună de a face conexiunea lipsită de efort este a te concentra pe toate punctele de contact pe care le ai cu partenerul şi, în mod voit, să menţii presiunea cât mai slabă, cât mai inexistentă posibil. O altă metodă folositoare este că, în acelaşi timp, să te opui şi să cedezi fiecărei mişcări a partenerului (este valabil atât pentru bărbaţi cât şi pentru femei). Acest pricipiu este fundamental pentru antrenamentul lipsit de efort din Tai Chi. Este de asemenea, folositor să ai în vedere că totul poate fi comunicat cu ajutorul părţii inferioare a corpului, în cele din urmă doar cu ajutorul presiunii tălpilor pe podea. Poate dura ani până ajungi în acest punct, dar poţi încerca întotdeauna să “descarci” efortul în jos, mai aproape de podea. Partea superioară a corpului ar trebui să fie un “ascultător” relaxat şi foarte senzitiv al partenerului. Orice efort poate fi şi ar trebui să fie încredinţat părţii inferioare a corpului – bazin şi picioare. În aceste condiţii dispare linia de demarcare între a conduce/urma şi pur şi simplu a dansa. Este de mare ajutor să acorzi atenţie şi să elimini orice manevră inutilă a părţii superioare a corpului, care adesea trece neobservată. Încerc să mă asigur că nu conduc deloc cu braţele sau pieptul, intenţionând ca întreaga comunicare să vină din centrul corpului şi toată puterea – doar din presiunea tălpilor pe podea. De aceea calitatea conexiunii tale cu partenerul depinde în mare măsură de stabilitatea* ta.

În cele din urmă, chiar şi efortul din picioare ar trebui redus la minim. Lipsa de efort a conexiunii depinde până la urmă de relaxarea întregului corp. Relaxarea este o problema dificilă pe care o voi discuta detaliat în articolul despre condiţia fizică. Este un aspect al bunelor mişcări ale corpului la care poţi lucra atât pe pista de dans cât şi în afara ei. O mai mare relaxare în timpul dansului conduce imediat şi aproape automat la o conexiune cu partenerul mai sensibilă şi mai lipsită de efort. Aşa cum poţi “scana” toate punctele de contact pentru a verifica presiunea, poţi scana propriul corp de tensiuni, intenţionând să scapi de ele. Principiul Alexander pe care îl voi discuta în articolul despre condiţia fizică poate fi folosit corect în procesul dansului şi poate conduce instantaneu la perfecţionarea tuturor aspectelor dansului, în special conexiunea cu partenerul.

Pe lângă stabilitatea şi relaxarea corpului, verticalitatea este de asemenea foarte importantă pentru o conexiune cu partenerul lipsită de efort. În special, unele dintre cele mai provocatoare posibilităţi coregrafice din tango devin uşor de executat doar când ambii parteneri relaţionează unul cu celălat din axele lor. Dacă corpul tău este ca şi suspendat vertical, o uşoară “legănare” într-o parte sau alta este adesea suficientă pentru a afecta marca. De aceea, mulţi veterani obişnuiau să spună că pentru a dansa tango bine e nevoie să fii capabil să stai drept. Verticalitatea în îmbrăţişare apropiată necesită o condiţie fizică extraordinară. Încă descopăr că uneori sacrific verticalitatea de dragul apropierii, înclinându-mă cumva în faţă, deşi mult mai puţin decât acum ceva timp.

Intenţia de a “da drumul”, de a “elibera” tensiunea şi efortul este bună dar poate fi uneori înţeleasă de către corp ca un fel de prăbuşire sau ca o acceptare a lipsei de putere. Am descoperit ca fiind foarte folositoare intenţia de a neutraliza. Poate fi aplicată atât greutăţii proprii cât şi oricărui efort întâlnit în conexiune sau în corpul partenerei. Intenţia de a neutraliza este o aliniere instinctivă a corpului în modul cel mai corect, astfel încât să compenseze fără efort orice dezechilibru momentan. Prin contrast, dacă încerci să contracarezi dezechilibrul doar îl vei exagera. Neutralizarea trebuie proiectată din centrul corpului şi aplicată în acelaşi timp întregului cuplu. Este un exemplu de intenţie pură, care iniţial poate părea mistic dar în cele din urmă se dovedeşte a fi mult mai eficient decât alte “mecanisme” sau “tehnici”.

* în original “grounded” – “legat la pământ”, un termen metaforic (tradus de unii profesori români chiar că “împământat”), legat de stabilitate, de legătură fizică cu pamanul. Este tratat în amănunt de către Artem, în articolul despre condiţia fizică, ce urmează a fi tradus, în care spune: “Grounding este un concept enigmatic notoriu, aflat în vocabularul multor profesori de tango: “Trebuie să fii mai grounded, mergi într-un mod mai grounded” – spun aceştia, adesea fără a explica ceea ce înseamnă. Voi încerca să demistific puţin această problemă.[…]” n.tr.

.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.