De ce ni se spune să dansăm cu inimile

posted in: Totul despre tango, Verotango | 0

Veronica Toumanova Articol original

Într-o zi un elev a venit la o oră privată şi mi-a spus: “Ştii, am făcut cursuri cu toţi aceşti profesori minunaţi. Sunt începător, aşa că, bineînţeles, mă străduiesc şi tot mi se spune că ar trebui să dansez ca un macho. Dar eu nu sunt un macho. Nu vreau să fiu macho. Chiar îmi displac cei macho. Înseamnă asta că nu voi putea dansa niciodată tango?

În toţi anii mei ca profesor am auzit multe exemple de studenţi profund marcaţi de ceva ce le-a fost spus de către un profesor. Aceste cuvinte îi urmăresc pe oameni pentru mult timp. Unele sunt chiar revelatoare, experienţe care schimbă conştiinţa. Altele pot lăsa studentul profund confuz, chiar traumatizat. Cred că este important să înţelegem cum transmitem dansul prin cuvinte, cum vorbim cu elevii şi partenerii noştri de dans, ce terminologie folosim pentru a oferi feedback, pentru a corecta şi inspira. Fiecare disciplină corporală a dezvoltat propriul vocabular care nu doar denumeşte anumite mişcări ci reflectă de asemenea, la un nivel mai profund, filozofia pe care se bazează. Tango nu face excepţie.

Să ne uităm la unele discipline corporale pe care le practică adesea oamenii, în afară de tango. Dacă analizăm vocabularul pentru fitness vom întâlni ceea ce aş denumi “mentalitatea luptătorului”. Mişcările sunt denumite lovituri, pumni, abdomene, împingeri, persoana este încurajată să depăşească limitele corpului: să împingă, să distrugă pentru a reconstrui, să treacă dincolo de propriile limite cu forţă şi determinare, să se focalizeze pe rezultate mai bune. Arde această grăsime! Omoară abdomenul! Dacă doare înseamnă că funcţionează!

Yoga, pe de altă parte, reflectă o filozofie foarte diferită. S-a dezvolat de-a lungul mai multor secole ca o practică spirituală aşa că aici găsim o reflectare poetică a vieţii. Există o imagerie bogată plină de animale: lebede, cobre, câini, pisici, dar sunt de asemenea şi luptători, copii, copaci, soare, lună, şamd. Când explică posturile, profesorii de yoga invită elevii să “crească rădăcini în pământ”, “ajungă la cer” şi “să îşi deschidă inimile”. Este o practică îndreptată spre a dezvolta o conştienţă profundă în timp ce faci exerciţii fizice solicitante.

Practicile corporale precum Pilates, Floor Barre sau Gyrotonics au o terminologie mai neutră, punctuală. Aceste discipline au fost dezvoltate iniţial pentru dansatorii profesionişti şi îşi au rădăcinile în cunoştinţele anatomice. Numele unei mişcări este menit să transmită modul în care se execută: forfecarea picioarelor, înot, rostogolire, podul umerilor. Gyrotonic este probabil cel mai poetic dintre cele trei, cu denumiri legate de natură cum ar fi “delfin” sau “val”. Profesorii acestor discipline discută cu elevii lor despre “ombilic la coloana vertebrală”, “ascunderea pelvisului” sau “alungirea coloanei vertebrale”. Aceste exerciţii corporale au scopul de a crea un mai bun aliniament corporal, flexibilitate mai mare şi un corp mai puternic, mai sănătos.

Baletul clasic vorbeşte cu elevii săi în limba franceză. Dacă nu cunoşti franceză, lecţiile de balet par un fel de cult mistic bizar. Cu toate acestea vocabularul de balet în sine este surprinzător de direct. Vei găsi flexarea genunchilor, cercuri cu picioare, lovituri şi salturi, plus câteva cuvinte istorice, reminiscenţe ale curţii regale franceze: coroane, arabescuri, reverenţe. Dansul modern şi dansul contemporan folosesc un amestec de vocabular clasic şi recent, în funcţie de stil. La dans, măiestria mişcărilor serveşte exprimării artistice, aşa că terminologia dansului este întotdeauna un amestec de biomecanici (împingere, întindere, extindere, punctare) şi imaginaţie expresivă (atingere, creştere, alunecare, mângâiere, mărire, explozie).

Terminologia tangoului reflectă filozofia sa, a unui dans de cuplu bazat pe o conexiune foarte strânsă dar cu o dezvoltare spontană. Multe dintre figurile pe care le dansăm azi în tango îşi au originea în paşi greşiţi. Dasatorii ar spune “hei, asta este interesant”, ar dezvolta-o într-o nouă mişcare şi i-ar da un nume care îi trece prin minte. Etichetarea mişcărilor din tango este atât directă (mers, întoarcere, îmbrăţişare) cât şi bazată pe imagerie (ocho (opt), media luna (semilună), gancho (cârlig), etc. Modul în care profesorul explică elevilor mişcările reflectă atât biomecanicile cât şi conexiunea cu partenerul, sau ceea ce eu aş denumi “factorul uman”. Pentru biomecanici profesorii de tango împrumută adesea terminologii din alte discipline corporale, în funcţie de experienţa personală. Totuşi, conexiunea este ceva specific tangoului. Iar aici lucrurile devin foarte delicate. În momentul în care începem să vorbim despre factorul uman, lucrurile devin… personale.

Una este să înveţi ceea ce să faci cu diferite părţi ale corpului şi altceva este să ţi se spună cum să relaţionezi cu altă fiinţă umană. Factorul uman este tipul de informaţie care îţi permite să te mişti mai bine şi să susţii conexiunea. În mod paradoxal este de asemenea şi o tehnică, asta însemnând că poate fi perfecţionat cu o îndrumare eficientă. La fel cum un dansator poate fi învăţat să întindă picioarele, el poate fi învăţat să îmbrăţişeze cu sentiment, să fie mai prezent în dans, să fie ofertant şi reactiv. Dar aceste lucruri sunt mult mai dificil de explicat decât întinderea piciorului, ele sunt mult mai subtile şi sunt mai degrabă rezultatul unei INTENŢII decât al unei acţiuni directe. În consecinţă este nevoie de o terminologie bazată pe intenţie. Tango s-a străduit întotdeauna să găsească o asemenea terminologie. Aceste străduinţe ne-au dat cunoscutele mantre: “dansează cu inima”, “dansează ca şi când nimeni nu te-ar vedea”, “abandonează-te leadului” şi “dansează ca şi când ai trăi o poveste de dragoste de trei minute”.

Problema cu acest tip de afirmaţii este că sunt prea vagi pentru a da rezultate şi totuşi pare că au sens. Ele sunt predispuse la diverse interpretări aşa că oamenii tind să creadă că au înţeles ceea ce li s-a spus, sau se simt prea ruşinaţi ca să admită că nu au înţeles. Ce anume este neclar în “a dansa cu inima”? Păi, NIMIC nu este clar. Este o metaforă poetică pentru a-ţi afişa sinele autentic şi a face partenerul să simtă că iubeşti acest dans, îţi place muzica şi îl apreciezi pe el. Vezi cât de multe cuvinte am folosit pentru a descrie interpretarea dată de mine acestei metafore? Oricum, este posibil că tu să o fi interpretat diferit. De exemplu că a dansa cu inima înseamnă să scoţi pieptul în faţă. Sau, poate, să laşi energia să curgă prin chakra inimii tale.

O altă problemă cu termenii factorului uman este că sunt adesea critici. Dansatorilor li se spun lucruri precum “Nu poţi fi nesigur acum! Pentru a dansa tango trebuie să fii sigur pe tine!” sau lucruri precum “Trebuie să scoţi la iveală întreaga ta feminitate. Fii senzuală, fii sexi. Arată-i că îl doreşti.” Aceste afirmaţii rănesc adânc atunci când sunt spuse într-un moment de vulnerabilitate. A-i spune unui lider care se străduieşte să îşi menţină echilibrul “Ieşi la dans şi arată că eşti bărbat” nu îl va face să danseze mai bine, ci îi va distrude încrederea în sine. A-i spune unei femei încordate şi panicate, care nu poate intra confortabil în îmbrăţişare, să “fie sexy”, o va face să-şi dorească să meargă acasă ca să plângă.

Printre cele mai greşite expresii – în opinia mea – sunt acelea care opun o cultură alteia. A spune oamenilor că bărbaţii argentinieni dansează mai bine pentru că “lor nu le este teamă să îmbrăţişeze o femeie” nu face altceva decât să deterioreze stima de sine, fragilă deja, a elevului. A spune că “nici o femeie nu îmbrăţişează ca o rusoaica” sugerează că femeile din alte culturi îşi pot împacheta pantofii. Ar trebui să ţinem minte că fiecare cultură are propria atitudine faţă de atingerea fizică, propria istorie a relaţiilor între sexe, propria noţiune a spaţiului privat, acestea conducând la comportamente care influenţează modul în care oamenii dansează şi comunică. A nu ţine cont de aceste diferenţe este atât ignoranţă cât şi lipsă de respect. Înseamnă asta că o persoană dintr-o anumită cultură nu va putea dansa niciodată precum o persoană dintr-o altă cultură? Da, e posibil. Înseamnă că acea persoană nu poate dansa tango? Nu, asta este absurd.

Exceptând cazul în care unui profesor sau unui partener de dans îi face plăcere să se simtă superior intimidând alte persoane, afirmaţii de genul celor de mai sus sunt de fapt făcute cu reale bune intenţii. Ele sunt o încercare de a descrie ceva ce este foarte greu de descris şi anume un tip de stare mentală şi fizică ce poate ajuta la crearea unui dans împlinitor. Dar, deoarece este un domeniu aşa de complex, multe sunt greşit explicate şi frecvent, greşit înţelese. Totuşi trebuie să vorbim despre factorul uman, să îl predăm, să îl practicăm. Fără el tango nu ar fi doar lipsit de sens ci pur şi simplu nu ar funcţiona.

Deci cum să vorbim despre factorul uman unei alte persoane fără a deveni vagi şi critici?

Dacă ne uităm mai bine la ceea ce încercăm de fapt să transmitem spunând lucruri precum “fii sigur de tine” sau “scoate la iveală senzualitatea ta”, vom realiza că ele descriu REZULTATUL unei intenţii dar sunt formulate ca o instrucţiune. Şi de aceasta este legată confuzia oamenilor. A simţi şi a afişa încredere de sine este rezultatul unui proces precedent. Nimeni până acum nu a devenit încrezător în sine sau senzual doar pentru că i s-a spus asta. Este ca şi cum i-ai spune unei persoane deprimate să se înveselească. Deci ceea ce trebuie să exprimăm este PROCESUL prin care se ajunge acolo, în termeni neutri şi precişi. Preferabil în termeni legaţi de mişcare. Pentru asta, acel profesor (sau partener de dans care oferă sfaturi) trebuie să înţeleagă cu exactitate ce îi cere unei alte persoane să obţină fiind “sigur” sau “senzual”. Care este scopul? Încrederea poate conduce la mişcări mai precise sau o postură mai dreapta. Senzualitatea, în unele cazuri, poate însemna slăbirea tensiunii din braţe, în alte cazuri poate însemna mişcarea într-un mod mai stabil. Găseşte o intenţie sau o acţiune care serveşte acestui scop şi după aceea, văzând rezultatul, spune-i elevului sau partenerului de dans: da, asta este ceea ce vroiam. Acum mişcările tale se simt senzuale, se simte încrederea, simt că eşti complet prezent. Asta va face cealaltă persoană să se simtă bine, atât datorită rezultatelor cât ŞI calităţilor personale.

Elevului de la începutul acestui articol i-am spus aproximativ următoarele: “Când profesorii îţi spun să dansezi ca un macho, ceea ce încearcă ei să spună este că ar dori ca tu să fii mai hotărât la fiecare mişcare. Când mergi, mergi cu intenţia clară de a înainta, ca şi când ai avea o ţintă precisă în minte. Dacă decizi să faci o mişcare, du-o până la capăt chiar dacă finalul va fi greşit. Ia-o de acolo şi continuă mai departe. A fi hotărât în mişcările tale nu te transformă într-o altă persoană, doar aduce la suprafaţă cea mai hotărâtă versiune a ta. Unii oameni pot denumi asta “macho”, eu o numesc a fi sigur de ceea ce ai de gând să faci. Oricine îţi spune să devii altcineva pentru a dansa tango nu a înţeles cu adevărat ce este tangoul. Aşa că, da, tu poţi dansa tango. Noi toţi putem. Dar uneori, a exprima în dans sinele nostru propriu este cea mai dificilă şi cea mai terifiantă parte.”

Exprima evaluarea ta, oferind un numar de pantofiori:
1 Pantofior2 Pantofiori3 Pantofiori4 Pantofiori5 Pantofiori (8 evaluari, medie: 4,75 din 5)
Se încarcă...

Leave a Reply