De ce tango îţi schimbă viaţa

VERONICA-3Veronica ToumanovaArticol original

Tango îţi schimbă viaţa indiferent dacă îţi dai seama de asta sau nu. Aceste schimbări nu sunt neapărat dramatice, în realitate cele mai multe dintre aceste schimbări sunt aşa de mici şi treptate încât trec neobservate. Oricum, nu ştiu pe cineva în tango a cărui viaţă să nu fi fost schimbată de acest dans într-un fel sau altul, într-un mod care depăşeşte tangoul în sine.

Desigur, ceea ce scriu aici este inevitabil o generalizare şi fiecare caz este unic. Cu toate acestea văd anumite tendinţe în multe vieţi din jurul meu care îmi permit să fac aceste generalizări. În viaţa de zi cu zi sunt înconjurată de persoane “atinse” de tango în diferite grade. Cunosc persoane care, la fel ca mine, s-au indragostit total şi pentru totdeauna, din primul moment în care au auzit muzica şi au îmbrăţişat un partener. Persoane care, la fel ca mine, au gândit: “Asta este ceea ce am căutat toată viaţa mea de până acum.” De asemenea cunosc persoane care nu sunt neapărat la fel de pasionate sau implicate, dar alocă totuşi o perioadă de timp mai mare pentru tango decât pentru alte activităţi. Putem spune cu siguranţă , cred, că indiferent de gradul de dedicare, tangoul îţi poate afecta viaţa destul de profund.

În primul rând, ai început să te dedici învăţării şi dansului. Şi poţi merge cât de departe îţi doreşti. Dar, chiar dacă nu ieşi la dans în fiecare seară, sau nu te duci la cursuri în fiecare săptămâna, sau nu călătoreşti la evenimente, tangoul are un mod special de a-ţi ocupa viaţa. Îi asculţi muzica în timp ce faci alte lucruri. Deschizi o nouă categorie în garderoba ta –“tango”. Acum te uiţi la pardoselele de lemn într-un mod diferit. Îţi împachetezi pantofii de tango pentru călătoriile de afaceri şi în loc să te duci la cină cu colegii, cauţi o locaţie obscură, găsită pe internet, unde se spune că ar fi o milonga. Şi când intri acolo, într-un oraş necunoscut, într-o ţară necunoscută şi auzi muzică familiară, imediat simţi că ai ajuns unde ar trebui să fii.

Tango, indiferent de cât eşti de implicat în el, devine un fel de lume diferită, cu bucuriile, supărările, dificultăţile, regulile, obiectivele şi plăcerile sale specifice. Şi nu este niciodată o lume solitară: în tango vei găsi întotdeauna pe cineva care îl iubeşte exact la fel că tine, indiferent care ar fi acel mod de a-l iubi.

Tango este adesea comparat cu un drog. Şi într-adevăr, pare foarte adictiv: cu cât mai mult o faci, cu atât vrei să continui. Adesea îţi lipseşte când te opreşti (deşi nu întotdeauna) şi eşti de obicei fericit să dansezi din nou după o pauză. Ca un drog, tango îţi oferă o posibilitate de a evada din viaţa ta. Dacă vrei cu adevărat să evadezi, tango îţi va oferi numeroase posibilităţi de a-ţi ocupa timpul cu ceva care nu are nimic de a face cu viaţa ta de până atunci, cu munca sau relaţiile. Însă, un drog îţi ruinează sănătatea şi sfârşeşte prin a-ţi ruina şi relaţiile cu celelate persoane. Spre deosebire, tango, te ajută să devii mai sănătos, fizic şi mental şi te ajută să îţi îmbunătăţeşti relaţiile cu alte persoane. Un drog te face să fugi de tine în timp ce tangoul te întoarce către tine însuţi. Aceasta pentru că tangoul este dragostea ta pentru el şi dragostea întotdeauna îţi schimbă cumva viaţa. Nu poţi iubi cu adevărat un drog, doar poţi râvni la el. Însă nu ai dansa tango dacă nu l-ai iubi, măcar puţin.

Desigur, tango în sine nu face nimic pentru a-ţi schimba viaţa, tu eşti cel care care o face, dacă alegi asta. Tango este doar un catalizator al schimbării. Întoarcerea către tine însuţi, în cele mai multe cazuri, nu este imediat o experienţă plăcută. Înseamnă să înţelegi ceea ce îţi place şi ceea ce nu îţi place şi, de asemenea, ce conflicte interioare porţi cu tine. Cum am scris în articolul despre tango şi relaţiile amoroase, cel mai probabil ai găsit tangoul pentru că este un mediu propice pentru a rezolva nişte conflicte interne, personale. Dacă viaţa ta este cumva dezechilibrată, acest dezechilibru se va reflecta şi în tango. Uneori tango este exact ceea ce ai nevoie pentru a te confrunta cu acest dezechilibru şi astfel, de a găsi o cale pentru a îl rezolva. Uite un exemplu simplu: dacă eşti o persoană care are nevoie de emoţii pozitive puternice pentru a uita de frică şi insecuritate, atunci vei găsi în tango ceea ce ai nevoie, un mediu festiv, activ, orientat către plăceri şi interacţiuni umane plăcute. Însă, în acelaşi timp, vei simţi dezechilibrul şi mai puternic atunci când părăseşti lumea tangoului sau devii depresiv după anumite evenimente fericite de tango. În momentul când vei învăţa să nu mai oscilezi aşa puternic de la emoţii pozitive la emoţii negative vei găsi un echilibru mai mare în tine. Îţi va face placere în continuare tangoul dar nu vei mai suferi după el ca după un drog.

Oricum, tangoul, ca un catalizator al schimbării, nu este doar pentru descoperirea emoţiilor dureroase. Este un catalizator şi mai puternic pentru altceva şi anume, pentru a-ţi descoperi bucuriile.

Creşterea ta în tango, într-un sens larg, înseamnă să descoperi ce îţi place, ce te face fericit, ce îţi oferă plăcere şi de asemenea, un mod de a deveni tu – sau o versiune mai bună a ta. Tango nu înseamnă doar a învăţa cum să dansezi şi cum să interacţionezi plăcut cu alte persoane, ci şi a da prioritate la ceea ce îţi face ţie plăcere. Tango este un mediu extrem de liber care nu te obligă la nimic, nici măcar la a-i urma regulile destul de vag definite. Nu este o instituţie. Nu este o religie. Nu este o organizaţie. Şi, prin urmare, totul în tango este despre alegerile proprii: de la profesori şi partenerii de dans la modul cum arăţi, unde te duci să dansezi, pe ce fel de muzică dansezi, şamd. Această libertate este, de asemenea, ceea ce face tango aşa de atractiv şi aşa de bogat în numeroase moduri de exprimare. Pentru mine, toate încercările de a limita tangoul la un stil specific sau la o formă particulară de mişcare este împotriva spiritului esenţial al tangoului.

Tango îţi schimbă viaţa exact din acest motiv: te va face să dai prioritate preferinţelor tale personale. Odată ce începi să faci ceea ce îţi place în tango, inevitabil va veni un punct în care vei începe să acorzi prioritate lucrurilor care îţi plac şi în alte aspecte ale vieţii. Când îţi dai voie să urmăreşti ceea ce îţi face plăcere în tango, va deveni din ce în ce mai dificil să accepţi ceea ce nu îţi face plăcere în restul vieţii. Astfel, vei ajunge să părăseşti acel serviciu care nu îţi aduce satisfacţii sau vei încheia acea relaţie fără viitor. Începi să te detaşezi de aşteptările altora şi vei începe să decizi singur în ce vrei să-ţi investeşti energia.

Pentru cei din afara lui, oamenii care dansează tango par adesea uşor “deranjaţi” şi imaturi. Pentru cineva care nu îţi împărtăşeşte pasiunea este dificil să înţeleagă de ce tu ai început să îţi organizezi întreaga viaţă în jurul a ceva aşa de futil precum dansul. De ce ai încetat să te duci la petrecerile lor şi în loc, te duci la milonga. De ce îţi planifici aşa de multe excursii scurte în locuri ciudate. De ce ai încetat să te uiţi la tv, ai devenit dezinteresat de discuţiile despre tot ce e rău în lume şi în loc, te duci la practici sau la cursuri. De ce nu mai accepţi că munca să fie întreaga ta viaţă, sau să te preocupi doar de copii, sau doar de securitatea financiară. De ce te duci într-un oraş periculos din lumea a treia şi petreci luni întregi acolo făcând exact acelaşi lucru pe care îl faci la întoarcere – dansezi. De ce uneori te muţi de tot în alt oraş sau chiar în altă ţară, doar pentru că acolo tangoul este mai bun.

Poate părea la prima vedere că a fi pasionat de tango înseamnă să renunţi la alte lucruri, să nu participi la multe activităţi “normale”, să devii într-un anumit fel foarte imatur şi “iresponsabil”. Totuşi asta este doar rezultatul vizibil. Adesea rezultatul invizibil este cum oamenii îşi schimbă atitudinea faţă de anumite activităţi pe care încă le fac, faţă de muncă şi faţă de relaţiile pe care încă le au. A da prioritate bucuriei tale în faţa altor activităţi înseamnă să faci lucrurile diferit. Înseamnă să faci lucrurile cu mai multă dragoste. Înseamnă să cauţi bucuria chiar în lucrurile simple şi nesemnificative pe care le faci zilnic. Înseamnă să îţi asumi responsabilitatea pentru viaţa ta într-un mod constructiv. Această schimbare poate nu este vizibilă lumii exterioare dar schimbă total modul în care te simţi. Urmărirea propriei bucurii înseamnă se intri în armonie cu tine însuţi şi, în consecinţă, cu lumea exterioară.

Este dificil să-i faci să înţeleagă pasiunea ta pentru tango pe cei din afara lui dar nu imposibil. Poate fi înţeleasă uşor prin comparaţie cu alte activităţi care implică pasiune precum surfing, zborul, sporturile, alte dansuri, etc. Dar, deoarece tangoul are o puternică componentă socială, înseamnă mai mult decât doar A FACE tango. Înseamnă de asemenea A FI un anumit tip de persoană.

Un cursant mi-a spus de curând: “ Lucrul bun despre tango este că serveşte ca o metaforă pentru alte lucruri din viaţă. Când descopăr că pot fi mai bun în tango, am încredere că pot deveni mai bun şi în alte aspecte. Deci, dacă pot să îmi schimb dansul, pot de asemenea să-mi schimb relaţiile, munca, viaţa.” Tango este exact asta: o viaţă mai mică înăuntrul unei vieţi mai mari, în care înveţi că sunt posibile mult mai multe lucruri decât ai crezut. Înveţi să îţi acorzi permisiunea de a pune pe primul loc propria împlinire. Nu în ultimul rând, tango te ajută să devii o persoană mai liberă. Pe cineva care a învăţat să îşi urmeze propria bucurie va fi greu să îl presezi să facă ceva împotriva la ceea ce îi spune inima. O asemenea persoană nu va execută orbeşte ceea ce îi spun alţii. De aceea dansul şi alte activităţi care provoacă bucurie şi plăcere sunt interzise sau strict controlate de aproape toate religiile fundamentaliste şi dictaturile. O persoană bucuroasă şi fericită este prin definiţie o persoană liberă.

Este tangoul singura activitate care te ajută să creşti în acest fel? Bineînţeles că nu. Dar tangoul, într-un sens, este o activitate foarte “completă” care îţi permite să creşti nu doar în ceea ce faci ci şi în modul cum relaţionezi cu tine şi cu alte persoane. Pentru mine personal, curajul de a acorda prioritate în viaţă la ceea ce iubeşti este unul dintre semnele fundamentale ale maturităţii. Dragostea pe care o simţi faţă de ceva sau faţă de cineva nu vine din lumea exterioară, vine din sufletul tău şi sufletul tău are întotdeauna un motiv bun de a iubi. Cu cât stai mai aproape de sufletul tău, cu atât mai mult eşti tu însuţi, o fiinţă unică, cu preferinţe unice şi cu un scop unic. În final nu contează ce iubeşti şi cât de “important” pare asta pe o scară largă. Contează doar cum exprimi această dragoste şi cât de fericit şi împlinit îţi dai voie să fii. Aceasta este singura ta responsabilitate adevărată în viaţă: să fii în permanent în contact cu ceea ce eşti într-adevăr, ceea ce pur şi simplu înseamnă să urmezi ce iubeşti, ce te bucură şi apreciezi, atât în lucrurile mari cât şi în cele mici. Tango în sine este doar un alt mod de a ajunge mai aproape de tine însuţi. Unul dintre multe altele, dar unul foarte eficient.

Exprima evaluarea ta, oferind un numar de pantofiori:
1 Pantofior2 Pantofiori3 Pantofiori4 Pantofiori5 Pantofiori (16 evaluari, medie: 4,81 din 5)
Se încarcă...

2 Responses

  1. Cristina

    Foarte frumos articol, m-am regăsit in el…si in tango 🙂 ce noroc!!!

Leave a Reply