De ce anii de tango nu te vor face un dansator avansat şi ce o va face

veraVeronica ToumanovaArticol original

Toţi începătorii sunt la fel, toţi dansatorii avansaţi sunt avansaţi în felul lor. Când oamenii vin la tango (sau când tango găseşte oamenii), toţi se simt la fel de neajutoraţi, toţi descoperă că nu ştiu să meargă fără să-şi piardă echilibrul şi nu pot îmbrăţişa altă persoană fără să fie incomodaţi de cap. Ei descoperă că nu pot merge, îmbrăţişa şi asculta muzica în acelaşi timp. Şi când merg pentru prima dată la milonga descoperă că trebuie să înveţe în primul rând cum să se UITE la altă persoană.

Modelul “teoretic” funcţionează aşa: un începător trece la nivel intermediar în unu-doi ani, nivel avansat în trei sau patru, maestru la cinci şi devine profesor imediat după asta. Dar în realitate este rareori adevărat, cu excepţia părţii “devine profesor”. Cu toţii cunoaştem dansatori înţepeniţi în nivelul “slab intermediar” după zece ani şi unii care sunt “foarte avansaţi” după trei.

De ce se întâmplă asta?

Dacă vrei să devii balerin(ă) trebuie să ai vârsta de şase ani, să ai moştenire genetică bună, muzicalitate, atracţie naturală şi motivaţie uriaşă. De asemenea, ai nevoie de părinţi foarte motivaţi. În dansul profesionist începătorii sunt asemănători şi avansaţii pot fi de asemenea asemănători. Educaţia dansatorilor profesionişti este instituţionalizată pentru a putea oferi calitate finală foarte înaltă şi rezultate măsurabile.

Pentru a deveni dansator de tango ai nevoie doar să găseşti o grupă de începători. La tango vin tot felul de oameni. Unii sunt muzicali, alţii nu. Unii se simt în largul lor în legătură cu corpul, altora trebuie să li se reamintească că au un corp, unii sunt tineri, alţii bătrâni. Unii vor să danseze bine, alţii doar vor să danseze. Câţi au venit la tango pentru a întâlni persoane de sex opus? Câţi ca să îşi revină după o despărţire? Peste toate acestea, studiul tangoului nu este instituţionalizat, oricine se poate autointitula profesor de tango, pe drept sau nu. Iar elevii învaţă în ritmuri diferite şi în direcţii diferite. Dacă priveşti la incredibila varietate de forme şi stiluri de tango, vei vedea bogăţia de alegeri. De asemenea, vei vedea complexitatea virtual nelimitată a tangoului.

Cum devine cineva un dansator avansat? Ca şi în alte domenii: ai nevoie de dorinţă şi de studiu şi practică regulate. A face cursuri fără a merge la milonga este ca şi cum ai rezerva excursii minunate dar nu ai merge în realitate nicăieri. A dansa la milonga fără a studia în mod constant te vor face excelent doar la propriile obiceiuri proaste. Ai nevoie de dedicaţie pentru a deveni un dansator bun, nu doar de pasiune. Ai nevoie de asemenea de un profesor bun. În tango, spre deosebire de dansul profesionist, nu există garanţia unui profesor bun (sau măcar a unui dansator bun). Este mai mult o problema de compatibilitate între ceea ce îţi doreşti tu şi ceea ce îţi oferă profesorul. Tango, într-un fel, este precum calea spre iluminare: există tot felul de guru, trebuie doar să îl găseşti pe cel potrivit ţie.

Ce înseamnă să fii avansat în tango? Iată părerea mea personală: Un dansator avansat este în primul rând muzical, înţelege foarte bine vocabularul de tango, poate improviza cu uşurinţă, are un nivel ridicat de tehnică şi este capabil să se autoperfecţioneze. Un dansator avansat are o postură bună, o îmbrăţişare confortabilă şi funcţională şi se simte în largul lui când dansează. Liderul dansează structuri, nu structurile îl conduc pe el şi navighează în siguranţă pe pista de dans. Followerul îşi păstrează echilibrul fără ajutorul liderului, execută mişcările cu muzicalitate şi în siguranţă pe o pistă aglomerată.

Un dansator cu adevărat avansat este capabil să îşi adapteze nivelul de dans la nivelul partenerului şi să se simtă bine. Dacă te consideri un lider avansat dar te simţi incapacitat cu o parteneră sub nivelul tău atunci nu eşti cu adevărat avansat. Eşti doar “foarte specializat”. Ai învăţat să vorbeşti despre mecanica cuantică dar eşti incapabil să discuţi despre vreme. Ca follower, dacă simţi că dansezi minunat cu un partener de nivel înalt dar nu îţi poţi ţine echilibrul şi nu poţi executa mişcările cu unul de nivel scăzut, atunci nu eşti cu adevărat avansată ci eşti “dependentă” (s-a subliniat faptul că termenul utilizat iniţial „co-dependentă” este un termen psihiatric şi are un sens diferit). O regină este regină indiferent cu cine stă de vorbă.

Asemenea dansatori sunt o mică minoritate în tango pentru că a ajunge acolo necesită o motivaţie puternică. Şi deoarece motivaţia este alimentată de interes, observ că fiecare dansator avansat este cu adevărat avansat numai în anumite aspecte dintre cele menţionate mai sus. Cunosc dansatori care sunt excepţional de muzicali dar au carenţe la îmbrăţişare, excelenţi la executarea de structuri complexe dar incapabili să meargă confortabil. Ştiu lideri care sunt foarte plăcuţi dar sunt un pericol pe pista de dans. Mai există un alt criteriu important. Un dansator avansat este cineva cu PERSONALITATE. El/ea nu doreşte să devină o copie fidelă a altcuiva. Un dansator cu adevărat avansat nu se va opri niciodată din căutarea unei exprimări personale în dans.

În unele cazuri văd şi o dinamică diferită. Cu cât dansatorii avansează, cu atât devin mai asemănători. Aceasta se întâmplă, de exemplu, când un profesor nu este capabil să explice mecanismul intrinsec al dansului şi elevii pot copia doar forma exterioară. De asemenea, se întâmplă când o comunitate se supra-identifică cu un stil particular şi acest stil este considerat unicul “tango adevărat”. Elevii încep să creadă că FORMA este ceea ce îi face dansatori, şi profesorii protejează asta de tot ceea ce este diferit. Pentru mine, când tango începe să fie preocupat doar de formă, încetează să mai fie tango. Atât timp cât formalismul şi exerciţiile fizice automate preiau controlul, arta dispare cu uşurinţă. Forma este esenţială dar nu este esenţă. Esenţa tangoului este CONEXIUNEA şi dacă limităm tangoul la un stil particular vom sufoca dezvoltarea sa artistică. Formele se schimbă. Alege tangoul tău dar lasă-i şi pe alţii să-l aibă pe al lor. Dacă ai fi Dumnazeu şi într-o zi, din plictiseală sau curiozitate, ai decide să creezi dansatori de tango, i-ai face pe toţi la fel?

Paradoxal, tango nu este pentru a te face avansat ci este pentru a te face să dansezi. Este despre a te descoperi pe TINE în tango. Pentru asta trebuie să urmăreşti permanent să te conectezi la tine însuţi şi la ceea ce te face să iubeşti tangoul. Singurul mod de a creşte este să îţi doreşti permanent să devii un tu mai bun.

Exprima evaluarea ta, oferind un numar de pantofiori:
1 Pantofior2 Pantofiori3 Pantofiori4 Pantofiori5 Pantofiori (19 evaluari, medie: 4,37 din 5)
Se încarcă...

Leave a Reply